Rolul Transporturilor în Economie

1.1. Rolul transporturilor in economie

Transporturile fac parte din sfera larga de activitati care in general sunt cuprinse in expresia „distributia marfurilor”.

Dezvoltarea transporturilor, aparitia de noi mijloace de transport perfectionate si specializate a eliminat ezolarea economica, a permis formarea pietei mondiale, dezvoltarea comertului pe plan intern si international.

Ca ramura a productiei materiale, transporturile joaca un rol de mare insemnatate in cadrul economiei romanesti, contribuind direct la crearea produsului social si a venitului national. Ele continua pocesul de productie ale celorlalte ramuri ale productiei materiale in sfera circulatiei.

Intucat productia si consumul, ca sfere ale reproductiei sociale, nu coincid in spatiu si timp, activitatea de tarnsport apare ca obiectiv necesara. Produsele celorlalte ramuri ale productiei materiale sunt gata pentru consum numai dupa ce sunt transportate de la locul de productie la cel de desfacere.

Transporturile, in comparatie cu industria, agricultura si celelealte ramuri al eproductiei materiale, reperzinta o serie de particularitati.Una dintre acestea vizeaza produsul activitatii de transporturi care este un serviciu, cu efect util. O alta particularitate consta in faptul ca transporturile constituie o continuare directa a procesului de productie a celorlate ramuri in sfera circulatiei. Activitatea de transporturi, ca activitate distincta in sfera circulatie, se delimiteaza in momentul cand in intreprinderea productiva s-a terminat procesul de prodctie a bunurilor materiale si pentru realizarea acestora este necesara deplasarea lor la locul defacerii.

O a treia particularitate a transporturilor priveste valoarea de intrebuintare si valorile produse in procesul de transport.

Ministerul transporturilor acorda, in cadrul politicii sale generale, o atentie deosebita dezvoltarii transporturilor in pas cu dinamica sustinuta a dezvoltarii economice, a cresterii necesitatilor de transport intern si international.

In ultimii 15 ani, se pune accentul pe modernizarea continua a bazei tehnicomateriale a transporturilor, exploatraii stiintifice a parcului mijloacelor de transport, extinderii tehnologiilor moderne de transport, cu efecte directe asupra cresterii efeicientei productiei sociale.

In tara noastra au fost puse bazele unui sistem unitar al transporturilor in cadrul caruia diferitele sale componente ( transporturi interne, transporturi internationale, transporturi pe apa, terestre sau aeriene) se completeaza, satisfacand cerintele economie nationale in mod planificat.

Indicatorul de baza, in cazul transporturilor, este productia neta si nu cea globala. Productia neta in transport reprezinta valoarea nou creata in procesul de transport si cuprinde urmatoarele elemente:

a) impozitul pe valoarea productiei nete, prin carea ramura de transport contribuie la fondul de dezvoltare al societatii;

b) retributiile directe si alte drepturi ale celro ce lucreaza in acest domeniu;

c) alte cheltuieli cu munca vie;

d) cheltuieli de cercetare si pentru dezvoltarea tehniciilor de ultima ora;

e) impozitul pe fondul de retributie;

f) contributiile pentru asigurarile sociale;

g) beneficiu net;

Sporirea beneficiilor, a rentabilitatii, presupune din partea intreprinderii de transport actiuni ample si conjugate in scopul cresterii productiei nete, a veniturilor, ca si in scopul reducerii costurilor, in general, in special a celor materiale.

In directia sporirii rezultatelor economice in activitatea de transport actioneza, in primul rand, utilizarea cat mai intensiva a parcului mijloacelor de transport, reducerea la maximum a timpului de stationare sub reparatii capitale sau curente, a mersului fara incarcatura, a timpului pentru operatiuni de incarcare-descarcare, cresterea capacitatii mijloacelor de transport, largirea utilizarii tehnicilor moderne de pransport, cresterea calificarii profesionale a personalului, etc.

Reducerea costurilor de transport se obtine prin:

- crestera volumului prestatiilor de transport, care influenteaza favorabil in principal cheltuielile constante;

- reducerea costurilor cu carburanti;

- reducerea la maximum a timpului de mers fara incarcatura;

- reducerea cheltuielilor cu reparatiile;

- rationalizarea si reducerea cheltuielilor administrativ-gospodaresti ( telecomunicatii, deplasari, reparatii curente la cladirii etc).

In acelasi timp, in fata factorilor de decizie din transporturi sta sarcina coordonarii mai eficiente a folosirii diferitelor modalitati de transport, repartizarea optima a fondului de marfuri pe mijloacele de transport cele mai economice din punct de vedere al consumului de combustibil.