Rolul uniunii bancare în procesul integrării europene

“Construim prea multe ziduri şi nu destule poduri.”

Isaac Newton (1643-1727)

1. INTRODUCERE

Criza economică şi bancară recentă a arătat că sistemul bancar din Zona Euro este vulnerabil. Dificultățile întâlnite la o bancă se pot răspândi imediat și la alte instituţii economice bancare, pricinuind neajunsuri clienților, angajaților și instituției sau sistemului bancar în ansamblu. În acest context intervine sintagma de “uniune bancară”, care a devenit elementul prin care autoritățile caută să liniștească și să readucă încrederea în atitudinea tuturor entităților implicate în economie. Cu toate acestea, deocamdată, prea puține aspecte legate de acest deziderat s-au transpus în realitate.

Comisia Europeană apreciază că este nevoie de o viziune concretă și pe o perioadă mai mare de timp cu referire la viitorul Zonei Euro, care să dea o direcție clară măsurilor și hotărârilor necesare de implementat pentru ca UEM și țările sale componente să poată face față provocărilor dificile eventuale și prezente.

Prin urmare, autoritățile europene consideră fără echivoc faptul că integrarea economică aprofundată se constituie într-unul dintre remediile crizei ale cărei efecte încă se resimt. Această nouă etapă în procesul complex și de durată al integrării europene, conturată în forma unei uniuni bancare, ar completa Uniunea Monetară existentă.

2. CONTEXTUL ACTUAL

Criza fiscală și financiară din zona euro a expus lacunele critice din arhitectura economică în regiune. În anii anteriori crizei, lipsa unor măsuri aferente și a unui cadru organizatoric precis a alimentat acumularea de dezechilibre din sectorul privat și a condus la sporirea datoriilor suverane. Deteriorare ulterioară a bilanțurilor și deteriorarea fluxurilor de capital au determinat contracții economice foarte accentuate și fragmentarea pieței financiare. Costurile datoriilor suverane și transformarea pe scară largă a sectoarelor private naționale au avut efecte negative, în timp ce reducerile ratelor dobânzii de politică monetară au avut un efect limitat sau nu au avut deloc efecte în numeroase economii.

În acest context, băncile au cunoscut o perioadă de criză, prezentând capital neperformant și insuficient, din care cauză au avut nevoie de un sprijin financiar remarcabil, istoric chiar, din partea autorităților competente.

Prin urmare, Uniunea Europeană şi țările participante au luat măsuri care au în vedere consolidarea mecanismelor de supraveghere a sectorului financiar și bancar. În aprecierea Comisiei Europene, soluţia contextului dificil în care se află sistemul bancar european este dată de o supraveghere mai coerentă la nivelul Uniunii Europene. Măsurile implementate au condus, așadar, la instituirea în anul 2011 a trei autorități europene cu rol în supraveghere, relevate în schema de mai jos.

Figura nr. 1. Organisme europene de supraveghere

Sursa: prelucrare proprie după http://ec.europa.eu/news/eu_explained/120917_ro.htm.

Autoritatea Bancară Europeană (ABE) este însărcinată, așa cum îi spune și numele, cu supravegherea bancară, mai ales supravegherea recapitalizării băncilor. Rolul acestor organisme redate în figura de mai sus este de a optimiza coordonarea eficientă a acțiunilor autorităţilor de reglementare din țările membre şi de a asigura aplicaree eficientă a cerinţelor Zonei Euro.

În principiu, uniunea bancară la nivel european este caracterizată de anumiți parametri, descriși în figura de mai jos.

Figura nr. 2. Parametrii uniunii bancare

Sursa: prelucrare proprie după http://openeuropeblog.blogspot.ro/2012/06/what-will-proposals-for-fiscal-and.html.

Deşi băncile acționează în mod preponderent la nivel transfrontalier, acțiunile pe care le întreprind sunt în continuare supravegheate la nivel de stat. Moneda unică şi integrarea financiară avansată cauzează un oarecare grad de vulnerabilitate a UEM în fața crizelor bancare, care se transmit foarte repede de la o instituție bancară la alta.

În acest cadru, cu ocazia reuniunii anuale din Bruxelles, pe 13 decembrie 2012, președinții de țări şi șefii de guvern ai țărilor componente UEM au căzut de acord asupra unor măsuri viitoare de implementat cu scopul de a aduce statele din UEM cu un pas mai aproape de uniunea bancară. În temeiul concordanțelor la care au ajuns cu autoritățile din domeniu, conducătorii europeni au dat undă verde realizării uniunii bancare.

Practic, prin realizarea uniiunii bancare, Banca Centrală Europeană (BCE) ar trebui să supravegheze nemijlocit băncile din UEM din luna ianuarie a anului 2014. Mecanismul de supraveghere unic a fost realizat pentru statele din UEM, dar va putea fi utilizat şi de către alte țări membre ale Uniunii Europene.