Runda Doha

1. Introducere

In perioada 9-14 noiembrie 2001 s-a desfasurat la Doha (Qatar) a IV-a Conferinta Ministeriala a Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC). Conferinta a fost, prin participare si obiective, unul din principalele evenimente economice ale anului. Ea a reunit circa 3000 de participanti, reprezentand Guverne din cele 142 de state membre OMC, precum si din alte state care sunt in proces de negociere a aderarii la organizatie. Au participat, de asemenea reprezentanti ai institutiilor financiare si altor organizatii internationale. Reprezentantii organizatiilor neguvernamentale au urmarit indeaproape desfasurarea negocierilor si au luat parte la reuniunile publice ale Conferintei.

Conferinta s-a prelungit cu o zi peste durata preconizata initial, putandu-se astfel ajunge la rezultate pozitive in ceea ce priveste evolutia sistemului multilateral de comert si lansarea unor semnale adecvate de cooperare intre state intr-un moment in care economia mondiala manifesta semne de incetinire a ritmului de crestere si se impune relansarea ei.

Lansata in capitala Qatarului, Doha, in noiembrie 2001, aceasta runda de negocieri era destinata in mod explicit ajutorarii tarilor sarace. Scopul ei declarat era de a cobori barierele comerciale in acele sectoare vizate cu precadere de aceste state, in special agricultura. O analiză a Bancii Mondiale afirmă ca o finalizare cu succes a rundei Doha ar ridica veniturile globale cu $500 miliarde anual pana in 2015. Peste 60% din aceste castiguri ar merge catre tarile sarace, ajutand la scoaterea din mizerie a peste 144 de milioane de oameni. O dată insa cu faramitarea rundei Doha, ziua in care tarile bogate vor renunta la subventiile uriase pentru agricultura si in care tarile sarace vor putea in sfarsit sa vanda produse textile fara a suporta povara unor taxe de export care sa le excluda de piata, este impinsa catre un punct nedeterminat din viitor.

Organizatia Mondiala a Comertului a lansat runda de negocieri de la Doha in 2001 pentru a incerca liberalizarea comertului pe plan mondial, proiect care daca ar fi semnat ar genera venituri de 300 de miliarde de dolari pe an pe plan global, scotand din saracie milioane de oameni.

2. Date generale

Documentele adoptate constituie ceea ce reprezentanti ai tarilor dezvoltate si ai celor in curs de dezvoltare au denumit "Agenda de dezvoltare de la Doha". Aceasta agenda este inainte de toate reflectata in "Declaratia Ministeriala", care lanseaza un program complex de negocieri comerciale multilaterale si stabileste programul de lucru al OMC pentru viitorii ani. Sunt vizate negocieri pentru liberalizare intr-o arie larga de domenii, de la cele traditionale (agricultura si produsele industriale) la cele de servicii, introduse din 1995 in sistemul multilateral de comert. Mai mult, pentru prima data vor fi abordate progresiv alte domenii noi, dar deosebit de importante pentru dezvoltare, cum ar fi relatia dintre comert si investitii, cea dintre comert si concurenta si cea dintre comert si mediu inconjurator. Totodata, se vizeaza negocierea de reguli multilaterale in domeniul achizitiilor publice si cel al facilitarii comertului. Aria larga de domenii incluse in aceasta runda va putea oferi fiecarui stat participant posibilitatea de a gasi un echilibru in obtinerea de avantaje si asumarea de angajamente.

Conferinta a adoptat, de asemenea, o Declaratie ministeriala privind drepturile de proprietate intelectuala si sanatatea publica. Declaratia creeaza conditii mai flexibile de acces pentru tarile in curs de dezvoltare la tehnologiile si produsele farmaceutice brevetate, astfel incat sa se poata lupta impotriva crizelor in domeniul sanatatii publice si a unor boli grave cum este SIDA.

Decizia referitoare la problemele si preocuparile de punere in aplicare a Acordului OMC constituie cel de-al treilea document important convenit de Conferinta. Decizia urmareste clarificarea si, in unele cazuri, extinderea tratamentului special si diferentiat pentru tarile in curs de dezvoltare in domeniile reglementate de Acordul OMC (intre care subventii si masuri compensatorii, antidumping, acorduri regionale, textile). Decizia vizeaza totodata intarirea capacitatii institutionale, prin asistenta tehnica, pentru punerea in aplicare a prevederilor OMC si fructificarea avantajelor sistemului multilateral de comert.

Alte doua elemente se adauga la evaluarea pozitiva de ansamblu a Conferintei. Primul consta in finalizarea, dupa 15 ani, a procesului de aderare la OMC a R.P.Chineze, precum si a Teritoriului vamal independent al Taiwanului, respectandu-se principiul - specific in acest caz - "o tara, doua sisteme". Al doilea element il constituie acceptarea unei derogari de la principiul natiunii celei mai favorizate, astfel incat Uniunea Europeana sa poata pune in aplicare Acordul de parteneriat cu statele din Africa, Caraibe si Pacific (ACP). Derogarea este necesara intrucat Acordul prevede un acces preferential al produselor din statele ACP pe piata comunitara, proces care este suplimentat de programe de asistenta economica pentru dezvoltare, acordate acestor tari.