Salariul - factor stimulativ al forței de muncă

În multe ţări ale lumii, dezvoltarea managementului resurselor umane trece printr-o profundă schimbare, în conformitate cu strategiile în domeniul salarizării, care servesc drept fundament pentru elaborarea politicilor salariale, private în general, ca instrumente specifice, operaţionale de realizare  a obiectivelor strategice

În ţara noastră, datorită faptului că încă nu s-au modificat simţitor sistemele de salarizare, că firmele nu şi-au creat încă o politică proprie în materie de remunerare a muncii, salariul nu operează încă, în mod corespunzător pe piaţa muncii şi îşi îndeplineşte defectuos funcţiile sale de recompensare a muncii, de echilibru economic şi social.

Capitolul I. Salariul – venit fundamental

“Salariul, indiferent de denumirea sa, reprezintă suma de bani dată de patron salariatului în temeiul unui contract individual de muncă pentru muncă efectuată sau ce trebuie efectuată şi pentru serviciile îndeplinite sau ce trebuie îndeplinite.

Grupul American de Consulting pentru Business Practice defineşte salariul ca “o recompensă acordată fiecărui angajat în schimbul contribuţiei sale la succesul firmei”.

Salariul poate fi analizat sub trei aspecte:

ca preţ folosit în relaţiile patron-angajat;

ca element al costurilor de producţie;

ca venit principal obţinut de salariaţi din muncă.

Capitolul IISalariul ca factor stimulativ al forţei de muncă

În accepţiune generală, salariul reprezintă contravaloarea în bani sau echivalent cu care este remunerat factorul de producţie muncă pentru participarea la obţinerea rezultatelor unei activităţi economice.

Salariul nu este însă o remuneraţie oarecare a muncii, ci un mod special de recompensare, respectiv preţul muncii închiriate şi întrebuinţate de întreprinzător: „Salariul este venitul ce remunerează, proporţional cu timpul lucrat sau cu sarcina exercitată, persoana care este legată de un utilizator de muncă printr-un contract de închiriere a serviciilor.

Capitolul III.Contractul de muncă - cadru de reglementare al relaţiilor de muncă

Contractul individual de muncă este „acordul încheiat în scris între o persoană fizică, în calitate de salariat, şi o persoană fizică sau o persoană juridică în calitate de angajator, prin care salariatul îşi asumă obligaţia de a presta în timp o muncă pentru şi sub autoritatea angajatorului iar acesta, la rândul său, îşi asumă obligaţia de a-i plăti o remuneraţie pentru o muncă prestată, denumită salariu şi de a-i asigura condiţii adecvate de muncă.”

Capitolul IV. Studiu de cazEvoluţia salariilor în România în perioada 2006-2010

Câştigul salarial mediu pentru anul 2006

În anul 2006 câştigul salarial mediu lunar brut pe total economie a fost de 1146 lei, în creştere cu 18,4% (+178 lei) faţă de anul 2005. Câştigul salarial mediu lunar net la nivelul economiei naţionale (866 lei) a înregistrat o creştere de 16,1% (+ 120 lei), comparativ cu anul precedent.

Comparativ cu media pe economie, câştigul salarial mediu lunar net din anul 2006 a fost mai mare de 2,6 ori în intermedieri financiare, cu 81,9% în administraţie publică, cu 75,1% în industria extractivă, cu 55,7% în energie electrică şi termică, gaze şi apă, cu 23,2% în învăţământ, cu 22,7% în transport, depozitare şi comunicaţii.

Câştigurile salariale în perioada 2006 – 2008

Estimările privind evoluţia câştigurilor salariale medii nete în perioada 2006 - 2008 la nivel naţional ne-au condus la o creştere în termeni nominali cu 37,1% respectiv o creştere a salariului real cu 17,5%.

Evoluţiile de la nivel regional indică o creştere atât a salariului mediu net cât şi a salariului real. Astfel, pentru perioada 2006 - 2008 au fost prognozate creşteri ale câştigului salarial mediu net cuprinse între 34,4% (regiunea Bucureşti) şi 40,0% (regiunea Vest). Creşteri importante, peste media naţională, ale câştigului salarial real, au fost estimate pentru regiunile Nord – Est şi Nord – Vest (18%) respectiv Vest (20%), celelalte regiuni având creşteri sub medie.