Sărăcie versus globalizare

„Paradoxul epocii contemporane consta in aceea ca statele, in general, au esuat in problema reducerii saraciei si suferintelor umane in aceasta era a atator minuni tehnologice” (Editors, Deepa Narayan si Patti Petesch, 2002, p. 487).

Definitii:

Saracia ca stare economica, sociala si morala sub-umana genereaza si saracie sau subdezvoltare culturala, intelectuala. Subdezvoltarea culturala se exprima in apatie, neparticipare la viata culturala si artistica a comunitatii, lipsa de incredere, sentiment de inutilitate, abandon scolar, devalorizare a scolii si a menirii ei sociale. Pe un asemenea fond social si psiho-moral, dominat de lipsuri, frustrari, neimpliniri, este dificil sa se descifreze aspecte identitare individuale sau grupale creatoare, inovatoare specifice manifestarii etno-culturale pozitive, pentru ca saracia – asa cum demonstreaza cercetarile de teren – este limitativa, coercitiva, tinde sa diminueze sansa manifestarii capacitatilor umane. Saracia afecteaza starea popoarelor, identitatea lor culturala si nationala, prin imposibilitatea conservarii obiceiurilor, traditiilor, relatiilor sociale, aranjamentelor comunitare, a patrimoniului muzeistic prin care ele se apara de valul globalizarii, arata James D. Wolfensohn, Presedintele Băncii Mondiale,

Globalizarea ca fenomen influenteaza puternic viata popoarelor, identitatea nationala, cultura, contribuind fie la imbogatirea traditiilor vechi cu aspecte noi, uneori simbioza benefica si convergenta, fie la saracirea si uniformizarea lor, minimalizandu-le aportul in construirea pe baze valorice a identitatii nationale a individului si comunitatii. Odata cu extinderea procesului de globalizare a aparut si reactia natiunilor ai caror promotori pledeaza cauza popoarelor si a identitatii lor nationale. Adeptii globalizarii vor sustine, in virtutea intereselor marilor trusturi si concerne transfrontaliere, necesitatea depasirii granitelor sau frontierelor nationale devenite prea stramte, chiar frane, pentru libera circulatie a marfurilor, capitalurilor, serviciilor si oamenilor, pe cand sustinatorii natiunilor si ai identitatii nationale vor milita pentru pastrarea acestora ca garantii ale infinitei diversitati si bogatii de manifestare a spiritului uman, fara sa impiedice, totusi, cea mai larga universalizare a bunastarii materiale si spirituale a membrilor natiunilor.

In literatura de specialitate globalizarea este abordata in mod divers, putandu-se desprinde mai multe definitii:

- Globalizarea este definita prin inerdependenta economiei dintre state, ca urmare a cresterii coeficientului de dependenta fata de economia mondiala.

- Globalizarea este conceputa ca proces al diminuarii taxelor vamale, al renuntarii la politica vamala si la restrictiile de circulatie a marfurilor, serviciilor, tehnologiilor si capitalurilor, pe masura dezvoltarii schimburilor economice internationale.

- Globalizarea este considerata ca factor ce determina diminuarea rolului guvernului national ca urmare a extinderii actiunii capitalului investitional international si a societatilor transnationale.

- Globalizarea este apreciata drept proces de administrare a lumii catre forte transnationale.

In raportul Dezvoltarii Mondiale editat de Banca Mondiala in anul 2000 se apreciaza ca: „in economia mondiala au loc doua procese paralele: pe de o parte