Schimburile în economia de piață

1. Introducere

Michel Didier a fost inalt functionar in administratia economica franceza si profesor la Ecole Nationale d'Administration si la Ecole Polytechnique. Este titularul catedrei de economie la Conservatoire National des Arts et Metiers, membru al Conseil d'Analyse Economique aupres du Premier Ministre si al Conseil Scientifique des indices boursiers. S-a remarcat ca autor al manualului L'Economie: regles du jeu.

„Economia – regulile jocului” carte scrisa de Michel Didier este un manual foarte recunoscut in Franţa, titlu recomandat studentilor care se pregatesc pentru un examen in economie. Acest manual se evidenţiază prin exemplele la obiect si explicite pe care le oferă autorul. Datorită acestor exemple si a faptului ca autorul oferă explicaţii clare cititorului consider eu că aceată carte este cuprinzătoare şi accesibilă.

Din această carte eu am ales capitolul 4 denumit generic „Schimburile” pentru a ma ajuta in aprofundarea studiului economiei.

Inceputurile schimburilor se regasesc undeva in societatile primitive cand supravietuirea era asigurata de vanatoare si cules.

Claude Lévi – Strauss observa ca „schimburile sunt razboaie rezolvate pasnic si razboaiele sunt generate de tranzactii nefericite”. Marshall Sahlins adauga ca pentru evitarea infruntarii „oamenii trebuie sa mai lase de la ei, sa negocieze. Rata de schimb joaca deci rolul tratatului de pace”. In concluzie organizarea schimburilor constituie punctul de plecare spre o viata mai linistita.

2. Ce este piata?

Denumirea de piata are mai multe intelesuri desi piata fizica se refera la etalarea produselor vanzatorilor dupa care cumparatori compara produsele vanzatorilor si fac alegerea. Economistii au incercat sa dea o definitie exacta, complexa si totodata completa a pietei insa nu au reusit.

Astazi produsele de consum sunt vandute printr-o multitudine de retele angrosisti, magazine, lanturi de super sau hipermarketuri. Apropierea vanzatorilor de cumparatori este satisfacuta prin diferite si variate modalitati. Aceasta tehnica variaza in functie de tipul produsului oferit, in functie de modul in care o receptioneaza publicul si difera de la o tara la alta de la o regiune la alta.

Tehnica de productie si natura produsului au o influenta directa asupra formei pietei. Traditiile nationale sau regionale joaca deasemenea un rol important. Piata este de fapt o institutie sociala si oeganizarea sa este strict legata de istoria, mentalitatile, compartamentele fiecarui popor dar si de existenta diferitelor institutii in respectiva regiune.

„Piata” apare ca un ansambu de mijloace de comunicatie, prin care vanzatorii si cumparatori se informeaza reciproc de ceea c au, de ceea ce au nevoie si de preturile cerute si propuse inainte de a incheia tranzactiile. Pietele sunt retele de comunicatie.

In comertul international „normalizarea” tranzactiilor devine indispensabila. Un act de vanzare declanseaza o explozie de documente care trebuiesc intocmite. Specialistii repeta deseori ca hartiile circula mai greu decat marfurile.

Revolutia de telecomunicatii este de asemenea, una din cauzele acestui „big bang” care bulverseaza pietele financiare din Londra, Singapore sau Paris.

Economiile moderne sunt economi de schimb.

3. Oferta si pretul de vanzare

In modalitatea de formare a pretului participa doua parti care se pun de acord: un vanzator sau un agent de vanzari si un cumparator sau un agent cere reprezinta un client, fie el persoana fizica sau juridica. Pentru a se hotari pretul si cantitatea de marfa pe care doreste sa o vanda, vanzatorul va trebui sa ia in calcul: costurile proprii, cocurenta si cererea.

a. Cunoasterea costurilor

Cunoasterea preturilor de cost este la baza fiecarui calcul economic. Aceasta permite calculul pretului in functie de cost si stabilirea conturilor de exploatare, adica echilibrul intre incasari si cheltuieli.Costurile depind de tehnicile de fabricatie, de pretul materialelor, de nivelul salariilor, de nivelul taxelor si subsidiilor, de profitul pe care si-l propune intreprinderea.

b. Studiul cereri

Cererea este curba care face legatura intre cantitatea cumparata de catre cumparatori si pretul practicat de catre producatori.

In general, cantitatea cumparata este mare atunci cand pretul este mic. Ea scade atunci cand pretul creste. Cererea nu este o marime fixa.

c. Examinarea concurentei

Din punct de vedere al vanzatorului, monopolul reprezinta situatia ideala care permite obtinerea celui mai bun profit. In absenta concurentei, intreprinderea isi va fixa efectiv singura pretul. Observam ca diferitele preturi duc la profituri mai mari sau mai mici. Daca pretul ar fi prea mic atunci intreprinderea ar vinde mai mult dar ar pierde la fiecare produs vandut.

Cand piata e deschisa starea de monopol nu poate fi pastrata. Nici un producator nu poate influenta piata de unul singur, toti se supun pietei. Pretul tinde sa scada sub efectul concurentei. Pana la pretul cel mai scazut care permite suprevietuirea producatorilor.

Concurenta exercita astfel o presiune permanenta pentru scaderea pretului, restrangerea costurilor de productie si comprimarea profiturilor. In acelasi timp, ea contribuie la largirea pietei deoarece cantitatea ceruta de consumator este cu atat mai mare cu cat pretul este mai mic.