Scurt Istoric privind Apariția și Evoluția Asigurărilor

SCURT ISTORIC PRIVIND APARITIA SI

EVOLUTIA ASIGURARILOR

În cela mai vechi timpuri, oamenii nu au descoperit nevoia de asigurare, considerând ca erau protejati de familie sau de trib, unde mutualitatea, ca si în asigurari, era o realitate. Acest lucru nu era adevarat pentru civilizatiile antice ale Egiptului, Greciei, Feniciei si Romei, în care individul se vedea expus la multe riscuri, fara protectia comunitatii familiale. Astfel, asigurarea s-a nascut din nevoia de protectie a omului in fata unor pericole si pentru gasirea solutiilor adecvate de prevenire sau inlaturare a lor.

Asigurarea constituie un sistem de relatii economice, care implica aportul unui numar mare de persoane fizice si juridice, in constituirea unui fond banesc, in conditiile in care fiind amenintate de aceleasi pericole, in existenta si activitatea lor, concep si recunosc oportunitatea prevenirii si inlaturarii pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile, dar nesigure.

Cel mai vechi document scris despre asigurari dateaza de circa 6500 de ani. Mestesugarii taietori de piatra din Egiptul de jos au constituit un fond de intrajutorare, format anticipat, prin contributia tuturor, pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau membrii colectivitatii.

Solon, inteleptul legislator atenian (640 – 558 i.e.n) a obligat societatile politice si mestesugaresti sa constituie un fond comun, alimentat prin cotizatii lunare, destinat sa repare prejudiciile survenite in interiorul grupului.

In Babilon, Fenicia si in alte tari stravechi, membrii caravanelor se constituiau in asociatii, suportand in comun pagubele din jafuri si de alta natura, suferite de unii dintre ei, in timpul transportului.

Romanii au lasat un Regulament al Colegiului Funerar din Lavinium. El grupa membrii colegiului intr-o asociatie de inmormantare, care functiona pe baza unor cotizatii de inscriere si a unor plati periodice. Membrii asociatiei aveau astfel asigurate la deces un rug si un mormant.

Cele mai vechi asociatii mutuale dateaza din secolul al XII – lea, in Islanda, cate una la 20 de gospodarii, care acopereau, pe principiul reciprocitatii, daunele din pierderile de animale.

În evolutia asigurarilor, un rol important l-au avut negustorii italieni din Italia de Nord de la începutul mileniului al doilea, iar activitatea lor a fost preluata si de Tarile de Jos si de Marea Britanie. În anul 1310, ducele de Flandra a decis înfiintarea Camerei de Asigurari de la Burges pentru asigurari împotriva riscurilor maritime, iar la Londra, Parlamentul a elaborat reglementari privind asigurarile, emitând în anul 1601 „Legea privind politele de asigurare folosite între negustori”. Dezvoltarea sigurarilor este foarte strâns legata de extinderea transporturilor pe mare si cu deosebire a asigurarilor maritime, care au influentat toate celelalte asigurari.

Asigurarile maritime s-au nascut în Italia, la Roma. În timpul evului mediu asigurarile maritime s-au dezvoltat în toate orasele italiene. Nici un transport maritim nu se facea fara sa fie asigurat. În politele de aigurare erau mentionate urmatoarele riscuri: calamitatile naturii, riscurile marii, incendiu, aruncarea încarcaturii peste bordul navei, confiscarea de catre autoritatile locale si alte obstacole.

Pentru prima data, reasigurarile au aparut tot în domeniu maritim. Prima forma de reasigurare s-a practicat în Europa si s-a referit la transportul maritim, urmarind divizarea riscurilor si a daunelor foarte mari care nu puteau fi suportate de o singura societate de asigurari. Din cauza operatiunilor speculative, în Marea Britanie, prin Legea din 1746, reasigurarea a devenit ilegala, exceptie facând situatia în care societatea de asigurare devenea insolvabila, dadea faliment, sau patronul deceda.

În procesul de dezvoltare a reasigurarilor, un rol important l-au avut brokerii de reasigurari, care la început erau persoane fizice, iar ulterior s-au înfiintat societati de brokeraj. Initial, reasigurarile erau numai facultative, însa ulterior s-au dezvoltat reasigurarile numite conventional obligatorii si apoi cele mixte. O dezvoltare deosebita au dobândit-o reasigurarile privind incendiile, care dateaza din anul 1854.

Concomitent cu asigurarile maritime, de transport, a reasigurarilor de toate felurile, au luat fiinta si asigurarile de persoane, în deosebi asigurarile de viata, urmând ca mai târziu sa se instituie si reasigurarile de viata. Astfel, în anul 1849, 17 societasi scotiene pentru asigurarile de viata au încheiat un acord privind reasigurarile de viata.

Concomitent cu asigurarile si reasigurarile de viata, s-au practicat înca din secolul al XIX –lea si asigurarile si reasigurarile de persoane împotriva accidentelor.

Se poate aprecia ca asigurarile si reasigurarile au evoluat treptat în diferite tari si ca ele joaca un rol important în dezvoltarea activitatii economico-sociale si cu deosebire în dezvoltarea transporturilor, a comertului international, a serviciilor si detin o pozitie centrala în dezvoltarea agricola, industriala si comerciala a întregii lumi.