Sectorul public și rolul lui în economia bazată pe cunoștințe

Factorul uman este cel mai important, deoarece managementul cunoștințelor depinde de disponibilitatea oamenilor de a răspândi și reutiliza cunoștințele.

Introducere

Am ales această temă întrucât am fost captivați de importanța resurselor umane, în special, a cunoștințelor acestora, fără de care nici o activitate nu și-ar îndeplini obiectivele. De asemenea, rolul jucat de economia bazată pe cunoștințe în instituțiile publice are o importanță deosebită.

Cap. 1 Instituțiile publice

Instituțiile publice reprezintă ansamblul structurilor organizate, create în societate pentru gestionarea afacerilor publice. Instituțiile publice, în sensul birocratic pe care îl au în ziua de astăzi, reprezintă singurul mod de organizare social-economică a statului care poate face față provocărilor modernității (numărul mare al populației, diversitatea și complexitatea nevoilor umane ce se cer satisfăcute). Ceea ce face din instituțiile birocratice instrumente eficiente este caracterul lor rațional (observa Max Weber) manifestat în cele patru dimensiuni principale ale acestora:

- pot manevra un număr mare de sarcini;

- pun accent pe cuantificare;

- operează într-un mod previzibil, standardizat;

- pun accent pe controlul asupra celor angrenați în sistemul instituțiilor.

Într-un stat democratic ele au următoarele funcțiuni:

- pregătirea și adoptarea de acte normative;

- punerea în executare a legilor;

- supravegherea punerii în executare a hotărârilor luate la nivel politic.

Pe scrut, o instituție publică „vinde” bunuri și servicii care asigură facilități precum: servicii de telecomunicații, electricitate, aprovizionarea cu gaze și apa, transport (căi ferate, aeriene, navale), transportul public urban, servicii financiare (bănci, companii de asigurare). Obiectivul unei instituții publice este servirea interesului public. Sunt situații în care inițiativa particulară nu poate acoperi cerințele societății, sau nu are interes să îndeplinească acest aspect și de aceea sunt necesare instituții specifice.

Instituțiile publice au deținut pentru multă vreme un rol important în majoritatea țărilor dezvoltate, dar, odată cu privatizarea unor servicii publice, unele instituții au trecut într-un plan secundar.

Aceste instituții sunt importante pentru că:

- activitatea lor este dependentă de sectorul guvernamental;

- managementul sectorului public controlează activitatea organizațiilor cu scop lucrativ.

În cadrul acestor instituții avem în vedere și politicile sociale, industriale și de investiții. În cazul în care controlul guvernamental este prea rigid, instituțiile publice își pierd statutul de entități independente, astfel că nu mai sunt rentabile pentru public.

Sunt situații în care instituțiile publice nu pot fi controlate eficient iar randamentul lor este inferior companiilor private. Este oportun ca atunci să se pună problema privatizării unor servicii publice.

Dacă managerii din organizațiile private au în vedere, în primul rând, profitul, scopul managementului public este satisfacerea interesului general.

Instituțiile publice au în vedere în prezent:

- recrutarea după merit;

- realizarea unei unități interne;

- recrutarea independentă, fără control guvernamental;

- reglementări care descurajează recrutarea „străinilor” în poziții superioare;

- proiecte legislative împotriva concedierilor arbitrare;

- structură ierarhică a posturilor;

- un sistem stabil de ordonare salarială;

- promovare în funcție de eficiență;

- asigurarea pensiilor.

Cap. 2 Economia bazată pe cunoștere

Trecerea către societatea informațională, bazată pe cunoaștere este considerată, pe plan mondial, ca o evoluție necesară pentru asigurarea dezvoltării durabile în contextul „noii economii”, bazată, în principal, pe produse și activități intelectual-intensive, precum și pentru realizarea unei civilizații socio-umane avansate. Se spune astăzi că lumea intră într-o eră numită "Economia cunoasterii”.

Ce sunt cunoștințele?

Termenul de „cunoștință” este unul din cele mai derutante aspecte din teoria managementului cunoștințelor din cauza confuziei între cunoștinte, informații și date. În timp ce datele reflectă descrierea cifrică sau letrică a unor acțiuni, procese, fapte, fenomene, informațiile aduc un spor de cunoaștere reflectând un ansamblu de date grupate în anumite modele și forme, iar cunoștințele grupează un ansamblu de informații cu un puternic determinant uman și contextual. În acest sens, cunoștințele descriu un ansamblu de informații achiziționate sau aplicate la un anumit context prin intermediul gândirii umane. O diferență semnificativă între informații și cunoștințe este determinată de transferul acestora. În timp ce informațiile pot fi transferate ușor de la o persoană la alta, cunoștintele au un grad mai scăzut de transferabilitate, ele având și un continut psiho-social, contextual ce reflectă intuiția, creativitatea și experiența persoanei care posedă aceste cunoștințe.

Caracteristicile cunștințelor stabilite de Mc Dermott

Mc Dermott evidenția următoarele caracteristici ale cunoștințelor care le diferențiază de informații:

- cunoștintele sunt acte umane

- cunoștintele sunt rezultatul gândirii

- cunoștintele aparțin comunităților

- cunoștintele circulă în cadrul comunităților în diverse moduri.

Caracteristicile economiei cunoașterii:

- Economia cunoașterii presupune o abordare cu caracter interdiscipinar;

- Cunoașterea, interacțiunea, evoluția și instituțiile sunt concepte analizate cu profunzime în cadrul economiei contemporane;

- Educația și formarea profesională au un rol cheie în procesul de integrare europeană a României;

- Capacitatea umană de a crea și folosi în mod efectiv și inteligent cunoștințele pe o bază în continuă schimbare contează cel mai mult;

Principalii piloni pe care se bazează economia bazată pe cunoaștere ar putea fi:

- inovațiile tehnologice și cheltuielile de cercetare - dezvoltare - care ar asigura mărirea vitezei de creștere economică, și nu numai o modificare de stare (nivel);

- învățarea din practică și difuzarea cunoștințelor - care ar elimina tendința spre randamente descrescătoare;

- acumularea capitalului - care ar genera externalități tehnologice pozitive;

- ameliorarea educației și a formării profesionale - prin care s-ar genera creșterea productivității muncii, ca motor al unei creșteri economice sustenabile