Sisteme de finanțare europeană

REZUMAT

Sprijinul financiar pe care România îl primeşte de la Uniunea Europeană, în calitate de stat membru, în vederea susţinerii dezvoltării economice, este reprezentat de instrumentele de pre-aderare, facilitatea de tranziţie, instrumentele structurale şi fondurile complementare. Volumul finanţărilor disponibile este mult mai mare decât cel pe care ţara noastră l-a primit în calitate de stat candidat, prin programele de pre-aderare. Instrumentele de pre-aderare au constituit un exerciţiu de familiarizare cu politicile şi procedurile Uniunii Europene în vederea unei administrări eficiente a fondurilor financiare ce revin României în calitate de stat membru.

Pachetul financiar al Uniunii Europene pentru ţara noastră prin intermediul fondurilor de tip structural (Phare, ISPA şi SAPARD) este în creştere continuă. Datele statistice, cu toate lipsurile lor, arată că România a intrat în procesul de tranziţie cu un nivel relativ scăzut al disparităţilor regionale, comparativ cu noile State Membre, dar că aceste disparităţi s-au accentuat rapid, mai întâi între zona Bucuresţiului şi restul ţării şi, într-o măsură mai mică, între celelalte regiuni. Analizele economice şi sociale au pus în evidenţă, după 1990, un proces de creştere a disparităţilor de dezvoltare economică şi socială între regiuni.

Lucrarea de faţă îşi propune o analiză succintă a distribuţiei utilizării fondurilor I.S.P.A. şi S.A.P.A.R.D. în România, în ultimii ani.

CUVINTE CHEIE

Comisie Europeană., coeziune economică, program finanţare

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

România a fost prima ţară din Europa centrală şi de est care a avut relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974, o înţelegere a inclus România în Sistemul Generalizat de Preferinţe al Comunităţii, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE pentru facilitarea schimburilor comerciale. În 1980, România a procedat la recunoaşterea de facto a Comunităţii Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România - CEE, concomitent, fiind semnat şi Acordul asupra Produselor Industriale.

România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995, împreună cu Declaraţia de la Snagov, un document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante ale României, în care acestea îşi exprimau sprijin deplin pentru integrarea europeană. Obiectivul României a fost de a obţine statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La summit-ul de la Salonic din 2004, s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină acest obiectiv.

După dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat câştig de cauză, însă s-au realizat câteva schimbări care au moderat tonul acestuia. România a reacţionat imediat prin realizarea unui plan de acţiune pentru anii dinaintea aderării. După semnarea Tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, România a devenit stat în curs de aderare, obţinând statutul de observator activ la nivelul tuturor instituţiilor comunitare, fiind necesară asigurarea prezenţei reprezentaţilor români la nivelul instituţiilor europene şi al grupurilor de lucru ale acestora. Statutul de observator activ a permis Românei să îşi exprime punctul de vedere, fără drept de vot, în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar, putând astfel influenţa aceste decizii şi promovându-şi intereselor naţionale.

După aderare România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru cu drepturi depline. România a devenit a şaptea ţară din UE după numărul de locuitori.

CAPITOLUL II. STADIUL CERCETĂRILOR EFECTUATE ÎN ANALIZA DISTRIBUŢIEI TERITORIALE A FONDURILOR ISPA SI SAPARD

În calitate de stat candidat, România a beneficiat în perioada de pre-aderare de asistenţă financiară şi tehnică din partea Uniunii Europene. Ajutorul financiar acordat ţării noastre s-a înscris în categoria asistenţe comunitare destinate statelor candidate din Europa Centrală şi de Est. Astfel, principalele instrumente financiare de pre-aderare active în perimetrul românesc au fost reprezentate de cele trei mari programe comunitare: Phare, I.S.P.A. şi S.A.P.A.R.D.

Fonduri Structurale: Zone ale UE 25, eligibile sub Obiectivele 1 şi 2 pentru perioada 2000-2006

Obiectiv 1 Obiectiv 2

Obiectiv 1 Obiectiv 2

Sprijin tranziţional (până la 31/12/2005) Obiectiv 2 (parţial)

Sprijin tranziţional (până la 31/12/2006) Sprijin tranziţional (până la 31/12/2005)

Program special Sprijin tranziţional (parţial) (până la 31/12/2005)

ISPA

Accesul la Fondurile Structurale şi de Coeziune va da posibilitatea României să dezvolte echilibrat regiunile rămase în urmă, să modernizeze infrastructura de transport şi mediu, să sprijine dezvoltarea rurală, să creeze noi oportunităţi de ocupare a forţei de muncă, mai ales în mediul rural, să promoveze politici sociale care să ducă la creşterea standardului de viaţă. În acest moment, România a finalizat practic procesul de programare a Instrumentelor Structurale şi negocierea cu Comisia Europeană a documentelor programatice relevante. Toate aceste documente au fost elaborate în larg parteneriat, prin consultarea cu principalii actori implicaţi, atât la nivel naţional, cât şi regional.

Politica de Coeziune a Uniunii Europene este finanţată prin instrumentele structurale. În termeni financiari, aceste instrumente ocupă al doilea loc ca pondere în bugetul Uniunii Europene, destinat politicilor europene. În terminologia specifică perioadei 2007-2013, „Instrumentele structurale” cuprind: Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE), cunoscute şi sub denumirea de „Fonduri structurale”, şi Fondul de Coeziune (FC).

Provocările potenţiale cu privire la accesul la fondurile structurale şi de coeziune ţin de capacitatea structurilor instituţionale şi administrative de a gestiona aceste fonduri, de îmbunătăţirea capitalului fizic şi uman necesar utilizării fondurilor, de posibilităţile autorităţilor centrale şi locale şi a partenerilor regionali de a participa la co-finanţarea proiectelor care beneficiază de finanţare prin accesarea diferitelor surse de finanţare publice şi private.

Pentru perioada 2007-2013, alocările anuale destinate României din aceste instrumente se vor ridica la un nivel de aproape 3-4 ori mai mare faţă de nivelul fondurilor disponibile prin „instrumentele de pre-aderare” ale UE - Phare, ISPA şi SAPARD. Alocarea financiară globală a fost stabilită prin Decizia Consiliului Europei din decembrie 2005 la cca. 3,8% din PIB (în sumă absolută de 19,7 miliarde €).

Creat iniţial în 1989 în scopul sprijinirii Poloniei şi Ungariei în procesul de reconstrucţie a economiilor lor naţionale, programul Phare şi-a modificat periodic, în funcţie de necesităţile prezente pe scena europeană, ţările de destinaţie.

Fondurile de tip structural au funcţionat pe principii similare Fondurilor Structurale şi Fondului de Coeziune din perioada de programe 200-2006. Pachetul financiar al Uniunii Europene alocat României în perioada de pre-aderare a fost stabilit în anul 1999 în cadrul Consiliului European de la Berlin prin programul de acţiune „Agenda 2000”.