Sistemul Conturilor Naționale

Contabilitatea naţională sau sistemul conturilor naţionale a apărut ca o metodă a evidenţii naţionale şi s-a dezvoltat trepat, devenind în prezent, un sistem de evidenţă şi analiză macroeconomică utilizat în statistica ţărilor cu economie puternică. Obiectivul său principal îl constituie măsurarea producţiei naţionale şi a principalelor sale componente.

Ideia alcătuirii unui sistem de conturi naţionale datează încă de la sfîrşitul secolului XVII-lea şi începutul sec. XVIII-lea. Francois Quesnay, poate fi considerat un precursor al contabilităţii naţionale. În Tabloul economic (1758) el oferă prima acceptiune a circuitului economic prin prezentarea circulatiei bogăţiei între clasele sociale ale societăţii. În sec. XIX contabilitatea naţională a fost neglijată ea limitîndu-se la unele calcule de venit naţional si bogăţie naţională. Ca urmare a creşterii intervenţiei statului în economie după criza din 1929-1933 şi mai ales după cel de-al doilea război mondial a sporit interesul pentru alcătuirea unui sistem al conturilor naţionale care să furnizeze informaţii pentru fundamentarea politicii macroeconomice. Primul SCN a fost elaborat de profesorul Richard Stone în Anglia, în anul 1938. Acesta a stat la baza elaborării conturilor naţionale ale ONU.

O ştiinţă economică aplicativă ce apare în perioada anilor 20-30 ai secolului 20 şi deserveşte macroeconomia în contextul studierii diferitor metode, principii de calculare a principalilor indicatori macroeconomici.

Evidenţierea nivelului de dezvoltare economic, a tendinţelor acesteia, precum şi a modului în care sunt utilizate resursele de care o ţară dispune necesită evaluarea rezultatelor activităţii desfăşurate de agentii ecnomici în toate ramurile.

În scopul evaluării activităţii economice la nivelul întregii ţări, se folosesc două sisteme de calcul: 1) Sistemul Conturilor naţionale (SCN) şi Sistemul Producţiei Materiale(SPN)

Sistemul Conturilor Naţionale (SCN) se bazează pe teoria factorilor de producţie, conform căreia fiecare factor este recompensat în funcţie de serviciile prestate în activitatea economică: muncă- salariu, capital- profit, pămînt- rentă. Este caracteristic ţărilor cu economie de piaţă şi este utilizat în statistica organismelor internaţionale (ONU).

Sistemul Producţiei Materiale (SPM) se bazează pe teoria muncii productive, conform căreia munca depusă în sfera producţiei materiale, inclusiv în sectorul serviciilor de producţie, crează bunuri economice deci este productivă. Este caracteristic ţărilor cu economie centalizată.

Trăsăturile comune ale acestor sisteme:

1. urmăresc acelasi scop: ierarhizarea proceselor economice, sistematizarea şi evaluarea rezultatelor macroeconomice prin intermediul indicatorilor:

2. au aceleasi funcţii:

- mijloace de evidenţă statistică

- instrumente de cunoaştere şi de analiză economică a perioadei anterioare:

- instrumente de fundamentare a deciziilor privind dezvoltarea economică curentă şi de perspectivă.

Deosebirile dintre aceste sisteme sunt:

1. teoria şi concepţia metodologică utilizată;

2. indicatorii economici specifici fiecărui sistem;

3. delimitatarea sferei producătoare de venitul naţional (1.136-137)

SCN porneşte de la concetul teoretic potrivit căruia venitul naţional se crează nu numai în ramurile producţiei materiale(industrie, agricultură, construcţii, transport), ci şi în celelalte sectoare ale activităţii economice, cum ar fi învăţămîntul, sănătatea, cultura, domeniul financiar-bancar). Contribuţia domeniilor nemateriale la crearea venitului naţional se calculează prin evaluarea costului factorilor. Astfel, valoarea creată de învăţămîntul public va fi determinată de cheltuelile pentru manuale, clădiri, salariile profesorilor.

SCN are ca sarcină principală sistematizarea multiplelor varietăţi de fluxuri şi fenomene economice şi clasificarea acestora într-un număr limitat de variabile macroeconomice. Pe baza acestora se crează un tablou reprezentativ, care reflectă balanţa legăturilor dintre ramurile economiei naţionale. SCN sistematizează şi ierarhizează procesele economice şi , pe această baza, măsoară rezultatele macroeconomice.(2. pag. 200)

SCN asigură atît descrierea şi analiza structurilor economice, cît şi norme internaţionale cu caracter unitar pentru calcularea celor mai importanţi indicatori macroeconomici. SCN asigură măsurarea producţiei naţionale şi a principalelor sale componente, o reprezentare cantitativă agregată, completă si coerentă a realităţii economice, în decursul unei perioade de timp. Prin SCN se măsoară fluxurile de bunuri şi servicii, de venituri într-o anumită perioadă.

Ca sistem de evidenţă macroeconomică SCN îndeplineşte funcţiile:

a) instrument de evidenţă statistică prin intermediul căruia se sintetizează, sistematizează şi se corelează informaţiile privind rezultatele activităţii economice

b) instrument de cunoaştere şi analiză economică a perioadelor anterioare

c) instrument de fundamentare a deciziilor şi strategiilor de dezvoltare economico-socială curentă şi de perspectivă

d) instrument pentru efectuarea comparaţiilor internaţionale privind nivelul de dezvoltare economică atins de o ţară, evaluarea decalajelor existente în dezvoltarea economică a statelor lumii

În SCN delimitarea activităţii economice, din ansamblul activităţilor umane, are la baza conceptul de producţie, care cuprinde bunurile şi serviciile ce fac obiectul tranzacţiilor dintre unităţile producătoare şi cele consumatoare, precum şi serviciile produse şi consumate ce nu fac obiectul vînzării-cumpărării( care nu au caracter de marfă, inclusiv acele servicii legate de asigurarea ordinei şi securităţii sociale).

În calculul indicatorilor se utilizează atributele: „intern” şi „naţional”. Atributul „intern” cuprinde produsul sau venitul creat şi consumat de către agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării respective. Atributul „naţional” are în vedere apartenenţa statală a agentilor economici, indiferent daca el îşi desfăşoară activitatea în propria ţară sau în alte ţări. Bunurile si serviciile evidenţiate în conturile naţionale sunt evaluate la preţurile producătorilor şi cumpărătorilor. (3. pag. 10)

Potrivit SCN în determinarea indicatorilor de rezultate macroeconomice, produsele şi serviciile se cuprind în calcul numai în condiţiile în care sunt urmarea activităţii din intervalul de timp pentru care se calculează rezultatele macroeconomice. Nu sunt luate în calcul bunurile materiale şi serviciile care reprezintă revînzări, cînd tranzacţiile pe pieţile respective sunt doar o schimbare a titlului de proprietate. Nu sunt incluse în aceste rezultate transferurule băneşti care au loc între agenţii economici sub forma alocaţiilor de la guvern, pensiilor, ajutoarelor, burselor şi care nu sunt însoţite de fluxul invers de produse şi servicii.

În SCN, la determinarea rezultatelor activităţii economice, nu sunt luate în calcul înregistrările repetate sub forma consumurilor intermediare, respetiv acele produse şi servicii consumate în perioada de calcul în scopul producerii unor bunuri materiale şi servicii. La determinarea indicatorilor macroeconomici în SCN se are în vedere teritoriul unde acţionează agenţii economici, rezultînd indicatori ce reflectă, pe de o parte, produsul intern(brut ori net), iar pe de altă parte, produsul naţional(brut ori net)