Sistemul de Prețuri în România

INTRODUCERE

Prin acest referat se urmăreşte a se reliefa unele aspecte privind stabilirea preţului în pieţe perfecte şi o detaliere mai profundă a echilibrului de piaţă. În pieţele perfecte sau perfect competitive, preţurile se stabilesc într-o atmosferă de competiţie pură.

Aceasta este în mintea economiştilor mai mult un concept teoretic decât o situaţie reală, dar este util să luăm în considerare forţele care acţionează într-o situaţie lipsită de orice restricţii în ce priveşte mişcarea bunurilor, a clienţilor sau a furnizorilor.

Se poate apoi urmări măsura în care forţele reale modifică sistemul pieţei. În orice caz, unele pieţe publice sunt aproape perfect competitive. În asemenea pieţe, preţul se reglează în sus sau în jos pentru a realiza o balanţă sau echilibru, între bunurile care intră pentru a fi vândute şi cele care sunt cerute de cumpărători.

Cererea şi oferta acţionează asupra celeilalte pana când se realizează o poziţie de echilibru stabil, în cantităţile de bunuri cerute devin egale cu cantităţile furnizate. Preţul la care bunurile îşi schimbă posesorii variază în funcţie de cerere şi ofertă. Dacă oferta depăşeşte cererea la începutul zilei, preţurile vor scădea. Acest lucru va putea să descurajeze pe unii furnizori, care vor stabili şi preţul pieţei, care egalizează cererea şi oferta.

Preţul are o puternică încărcătură informaţională şi dispune de o mare posibilitate de a se lăsa prelucrată atât cantitativ cât şi calitativ.

Preţul este cel care exprimă şi măsoară tensiunile de raritate a bunurilor şi serviciilor ca şi a factorilor de productivitate din viaţa economică şi reflectă necesitatea şi posibilitatea între care se instaurează un echilibru economic.

Mişcarea preţurilor orientează deciziile şi opţiunile producătorilor privind producţiile cele mai utile şi investiţiile cele mai utile şi investiţiile cele mai eficiente cât şi opţiunile şi deciziile consumatorilor privind cumpărarea avantajoasă a produselor.

Deci sistemul preţurilor apare ca „un sistem de semnale” care coordonează şi face coerente deciziile agenţilor economici producători şi consumatori.

În conţinutul acestui referat, în continuare se vor dezbate şi anumite aspecte privind funcţiile de preţuri care pot fi:

-funcţia de calcul;

-funcţia de stimulare a agenţilor economici;

-funcţia de recuperare a costurilor şi de redistribuire a veniturilor.

CAPITOLUL I

Concepţii teoretice despre preţ

Preţul nu reprezintă un simplu aspect de suprafaţă, ci el se prezintă ca un fenomen de complexitate deosebită, care este rezultatul interpretării unei multitudini de factori dinamici.

Aşa cum în domeniul valorii economice se confruntă cu toate elementele de convergenţă teoriile obiective şi teoriile subiective şi în domeniul preţurilor se manifestă o varietate de idei. Concepţia obiectivă după care la baza preţurilor stă valoarea-munca a fost elaborată de W. Petty, de economişti clasici A. Smith, J.B. Ricardo, J.S. Mill, precum şi de K. Marx.

Potrivit teoriei obiective, preţul este expresia monetară a valorii mărfurilor, iar formarea preţurilor este rezultatul acţiunii a patru factori generali: valoarea mărfii, capacitatea de cumpărare a monedei („valoarea banilor”), raportul cerere – ofertă şi politica economică.

La rândul ei politica economică este un factor subiectiv de influenţare care este promovată de întreprinzători şi/sau de stat prin intermediul căreia sunt utilizaţi aceşti factori.

În general, preţul exprimă cantitatea de monedă ce trebuie plătită pentru achiziţionarea bunurilor economice în cadrul tranziţiilor bilaterale de piaţă. Nivelul şi dinamica preţului nu se formează în afara forţelor pieţei, cererea şi oferta.

Relaţiile cerere – ofertă – preţ trebuie considerate în ambele sensuri: modificarea raportului cerere-ofertă poate fi cauza schimbării preţului după cum o modificare a preţului poate determina modificarea cererii şi ofertei.

În ultimă instanţă preţul constituie rezultatul confruntării intereselor economice ale purtătorilor cererii şi ofertei formate sub influenţa condiţiilor de producţie şi ale pieţei.

Preţul de echilibru al unui produs este indicat de punctul de intersecţie intre curba crescândă a ofertei şi curba descrescândă a cererii, astfel încât preţul de vânzare al unui bun trebuie să devină egal cu costul marginal al întreprinderilor care fac oferta.