Sistemul Economic al Norvegiei

1.1 Introducere

Norvegia, numita oficial Regatul Norvegiei, se afla in partea de vest a Peninsulei Scandinave si are capitala la Oslo. O treime din Norvegia (partea de nord) este situata deasupra Cercului Polar si este numita "Taramul Soarelui de la Miezul Noptii". Pentru ca aceasta regiune este situata atat de in nord, incat in fiecare vara sunt perioade cand soarele straluceste 24 de ore pe zi. Suprafata Norvegiei este de 385.639 kilometri patrati, iar numarul de locuitori este de 4,5 milioane. Istoria Norvegiei este foarte spectaculoasa datorita vikingilor care au cutreierat pe vestitele lor corabii marile lumii. Spre mijlocul secolului IX existau asezari ale vikingilor in insulele britanice si in Islanda. O suta de ani mai tarziu Erik cel Rosu i-a dus pe vikingi in Groenlanda, iar in jurul anului 1000, sub conducerea lui Leif Eriksson, vikingii au ajuns in America de Nord. Bogata cultura populara norvegiana isi extrage seva tot din perioada vikingilor. Zonele din interiorul teritoriului au o clima mult mai rece, iar zapada este prezenta mai tot timpul anului.

În prezent, norvegienii trăiesc mai mult decât în trecut. O fetiţă care s-a născut în 2008, se aşteaptă să trăiască aproximativ 83 de ani, în timp ce un băieţel se aşteaptă să ajungă la vârsta de aproximativ 78 de ani. Sănătatea generală a populaţiei este foarte bună, iar rata mortalităţii infantile este foarte scăzută. Educaţia este de 100 % şi majoritatea populaţiei adulte şi-a finalizat studiile liceale. În Norvegia nu există sărăcie extremă, iar nivelul relativ al sărăciei este scăzut comparativ cu ţările OCDE.

PIB-ul pe cap de locuitor este ridicat, iar populaţia are o bunăstare relativ egală. În cadrul tuturor claselor sociale, există egalitate între sexe. Păstrându-şi orientarea de bunăstare, Norvegia a implementat un serviciu de sănătate publică, general, finanţat din veniturile din impozit şi planul naţional de asigurări, aplicabil tuturor cetăţenilor şi rezidenţilor, care asigură baza pentru ajutoarele sociale.

1.2 Caracteristicile economiei norvegiene

Economia norvegiană este caracterizată în general drept o economie mixtă – o economie de piaţă capitalistă cu o componentă clară a influenţei statului.

Ca şi în restul Europei de Vest, extinderea majorităţii industriilor norvegiene a fost reglementată în mare parte de drepturile privind proprietatea privată şi sectorul privat. Cu toate acestea, unele activităţi industriale sunt deţinute sau administrate de stat. Proprietatea statului şi regularizarea sectorului privat fac ca economia norvegiană să fie clasificată drept un amestec de economie de piaţă şi economie planificată. Administrarea de către stat ia forma impozitării, impunerii de taxe şi acordării de subvenţii. Aceasta este vizibilă, de asemenea, în programele de autorizare şi în reglementarea unor elemente ca mediul de lucru, procedurile contabile, poluarea şi produsele. În anii ’90, proprietatea statului asupra industriei a fost direcţionată mai mult înspre investiţiile pur financiare.

Sectorul industrial este în mare parte proprietate privată, dar statul este cel mai important deţinător al unora din cele mai mari corporaţii norvegiene, ca Statoil sau Norsk Hydro. Statoil (compania petroliferă norvegiană deţinută de stat) ocupă o poziţie dominantă în industria exploatării zăcămintelor submarine de petrol din Norvegia, precum şi în industriile petro-chimică, de rafinare şi de comercializare a petrolului. Agricultura şi piscicultura sunt deţinute de particulari, mai puţin aproximativ zece la sută din pădurile productive, care sunt proprietate a statului.