Sistemul financiar-bancar. politica monetară creditară în Republica Moldova

1. Băncile- centre financiare.

Bancă instituție care se ocupă de concentrarea mijloacelor bănești disponibile și de punerea lor la dispoziția statului, întreprinderilor și poluației.

Băncile au evoluat și s-au diversificat de la simpli depozitari de valori imobiliare pînă la agenți economici, antreprenori foarte activi.

Astăzi, banca este un agent economic agregat, care organizează circulația banească, mobilează mijloacele bănești temporar disponibile în economie, acordă credite, efectuează operațiuni de încasări și de plăți în numerar, intermediază decontările dintre subieții economici, emite titluri de credit și hîrtie de valoare etc.

Centrele financiare cele mai importante care mediatizează oportunitățile financiare sunt bancile. Rețeaua bancară poate avea două sau trei verigi. În ambele cazuri, în fruntea rețelei stă Banca Națională, de regulă una din țară – banca băncilor, care exercită funcția de control și de reglare a operațiunilor (afacerilor) financiare în economie. Ea mai este numită și banca de emisie, deoarece determină emisia tuturor instrumentelor ( obiectelor) purtătoare a titlului de proprietate în formă de documente de plată (bilete bancare, bancnote, acțiuni, vexele, bonuri de trezorerie etc.). de regulă, Banca Națională se subordonează organului legislative al țării, deoarece guvernele sunt clienți ai bancii și pot fi cointeresate în anumite aspecte ce țin de orientarea afacerilor financiare.

2. Funcțiile instituțiilor creditar-financiare

Banca Centrală îndeplinește un șir de funcții specifice, cele mai importante dintre care:

1. Funcția de elaborare a regulilor de joc pentru celelalte instituții creditor- financiare și de supraveghere a activității acestora.

2. Funcția de acumulare și de păstrare a fondurilor de rezervă obligatorii ale băncilor comerciale, prin această funcție Banca Centrală devenind o ,, bancă a băncilor''. Fiecare bancă comercială este obligată să creeze un fond de rezervă, proporțional cu mărimea depozitelor sale, fond care se păstrează pe un cont special al băncii centrale.

3. Funcția de acordare a creditelor și de păstrare a banilor Guvernului. Mijloacele bănești ale organelor de stat se acumulează și se păstrează pe conturile speciale ale băncii centrale, care își îndeplinește, în numele acestor organe, toate operațiile necesare. Tot banca centrală acordă statului împrumuturi sub formă de credite pe termen lung sau pe termen scurt.

4. Funcția de prevenire a falimentării băncilor comerciale și de asigurare a stabilității sistemului bancar în totalitatea sa.

5. Elaborarea și gestionarea politicii monetare și valutare a țării.

În Republica Moldova Banca Centrală este Banca Națională a Moldovei (BNM). Ea activează independent de autoritățile executive ale statului, fiind responsabilă de acțiunile sale față de Parlament. Obiectivul principal al BNM este de a realiza și a menține stabilitatea monedei naționale. Asemeni majorității băncilor centrale, Banca Națională a Moldovei îndeplinește trei funcții de bază:

- BNM, ca autoritate publică, are funcția de a emite bancnote, a elabora și implimenta politicile monetare, creditare și valutare;

- BNM, este ,,banca băncilor’’, ea autorizează și supraveghează celelalte instuții bancare;

- BNM, este ,, banca statului’’ , adică este bancherul și agentul fiscal al statului.

A doua verigă a rețelei bancare sunt băncile comerciale, care în rețeaua celor două verigi au sucursale în structurile teritoriale, iar în sistemul de trei verigi – bănci autonome locale.

Băncile comerciale, cel de al doilea element al sistemului bancar contemporan, dețin locul principal ca pondere în sistemul bancar. Denumirea de ,,comercială,, apare în secolul al XVII-lea, cînd băncile deserveau în general comerțul. Primele bănci au fost fondate în Republicile Italiene ( sec. al XV-lea), apoi la Amsterdam și Londra. Ele au apărut ca niște comercianți obișnuiți, care vindeau și cumpărau bani.

În present băncile poartă un character universal, numit adeseaori ,, magazine universale financiare’’ , prestînd servicii tuturor întreprinderilor, fie ele industriale, agricole, comerciale etc. băncile comerciale își creditează clienți în fond pe baza capitalurilor bănești ce aparțin altor întreprinderi și pe care aceștia le păstrează sub formă de deposit.

Funcția de bază a băncilor comerciale este concentrarea resurselor financiare și acordarea de credite (împrumuturi) din aceste resurse. La început băncile comerciale erau întreprinderi specializate, fiind în fond simpli mediatori ai achitărilor dintre agenții economici, păstrînd pe conturi sumele bănești ale agenților și efectuînd la cererea acestora decontările necesare ( transfer de pe cont pe cont al sumelor ce reflectau relațiile și afacerile comerciale de vînzare - cumpărare ). În afară de aceasta, băncile comerciale făceau defalcări în trezoreria de stat ( plățile de impozite, amenzi și alte încasări ca venituri de stat), deserveau populația și agenții economici cu numerar (bani lichizi).