Sistemul financiar public și impactul său în economie în România

Cap1 Sistemul financiar concept şi structură

1.1. Mecanismul financiar- componentă a mecanismului economic

Fiecare economie naţională are propriul său mecanism de funcţionare, care poate să prezinte atât asemănări cât şi deosebiri faţă de celelalte mecanisme ale altor economii. Asemănările pot fi reprezentate de: forma de proprietate predominantă (privată sau de stat) asupra mijloacelor de producţie; sistemul de conducere al economiei (pe baza legilor şi princiilor specifice economiei de piaţă sau a planului de stat); sistemul de repartizare a rezultatelor muncii; regimul politico-ideologic; participarea la alianţele politice, militare sau la uniuni cu caracter economic. Deosebirile sunt determinate de: nivelul forţelor de producţie, mărimea rezervelor de care dispune economia naţională, condiţiile naturale şi dimensiunea teritoriului; structura socială, gradul de maturizare a relaţiilor sociale de producţie şi a democratismului economic; gradul de independenţă a economiei faţă de străinătate şi obiectivele de politică economică urmărite pe termen lung.

Mecanismul economic reprezintă ansamblul metodelor, procedeelor şi instrumenteleor de conducere şi reglare a funcţionării economiei naţionale, utilizate de către factorii de decizie ai societăţii, împreună cu obiectivele ce guverneză această conducere, reglare şi întregul sistem organizaţional prin intermediul căruia o efectueză. Acesta îndeplineşte mai multe funcţii, printre care un loc important îl ocupă funcţia de conducere şi de reglare a proceselor economice în concordanţă cu interesele naţionale Această funcţie constă în repartizarea resurselor financiare, pe baza soluţiilor alternative, pe destinaţii apreciate ca fiind în concordanţă cu cerinţele perioadei şi cu interesele naţionale.

În ţările cu economie planificată, planul reprezintă principalul instrument de conducere si reglare a proceselor economice , în timp ce în ţările cu economie de piaţă, piaţa concurenţială este cea care are un rol major în reglarea proceselor economice, statul asigurând funcţionarea mecanismului economic.

Statul influenţează puternic activitatea economică prin utilizarea anumitor instrumente economico-financiare (impozite, taxe, subvenţii, credite, dobânda, preţuri, tarife, curs de schimb etc.) precum şi prin finanţarea anumitor acţiuni pe seama resurselor publice. De asemenea, creează cadrul instituţional şi juridic necesar desfăşurării activităţii. Aşadar, mecanismul de funcţionare a economiei naţionale cuprinde componente de natură financiară ce formeză mecanismul financiar.

Mecanismul financiar este constituit din totalitatea structurilor, instrumentelor, metodelor, principiilor şi pârghiilor economico-financiare, prin intermediul cărora se constituie, administreză şi utilizeză fondurile băneşti publice ale statului, necesare îndepliniri funcţiilor şi sarcinilor sale. El exprimă de altfel, modul de organizare şi conducere a fluxurilor financiare prin care se realizează constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor financiare publice în societate. Funcţionarea mecanismului constă în capacitatea acestuia de a asigura desfaşurarea normală a circuitului fluxurilor financiare publice în cuantumul necesar societăţii, pentru funcţionarea normală a tuturor instituţiilor publice ale statului prin intermediul cărora acesta îşi exercită atribuţiile şi funcţiile.

Componentele mecanismului financiar sunt sistemul financiar ca ansamblu de relaţii financiare, sistemul instituţiilor financiar-bancare, sistemul fondurilor băneşti, pârghii financiare, baza normativă privind modul de efectuare a operţiunilor financiar-monetare şi modalităţile, tehnicile de conducere si reglare a fluxurilor financiare.