Sistemul Fiscal

Procesul de globalizare nu ar fi fost posibil fără internaţionalizarea relaţiilor economice şi mai ales a relaţiilor financiare.

Printre factori care au determinat dezvoltarea relaţiilor internaţionale se numără:

- factori de ordin moral – în general, activităţi social-economice umanitare

- factori impuşi de legile economice obiective, potrivit cărora dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii depinde de lărgimea pieţei de desfacere

- normele juridice – prin care se stabileşte cadrul general de desfăşurarea a activităţii şi relaţiilor economice, de exemplu, al schimburilor economice internaţionale (se discută astăzi despre „Dreptul comerţului internaţional”, „Dreptul comunitar al afacerilor” etc.)

Pe fondul dezvoltării sistemului de relaţiilor internaţionale şi, în general al internaţionalizării pieţelor ş-a extins continuu şi exponenţial şi studiul finanţelor, care astăzi reprezintă un domeniu deosebit de complex şi de actualitate.

Conceptul de finanţele internaţionale poate fi definit pornind de la conceptul de fiscalitate, fiscalitate se bazează pe două mari componente:

- politica fiscală (componenta socială) – constând în ansamblul de decizii prin care se definesc şi se determină prelevările obligatorii

- dreptul fiscal (componenta juridică) – reprezintă ansamblul normelor juridice adoptate în scopul reglementării tuturor activităţilor privind colectarea contribuţiilor obligatorii.

Fiscalitatea poate fi considerată un „rău necesar”.

Fiscalitatea este definită ca fiind acel sistem de constituire a veniturilor statului prin redistribuirea venitului naţional cu ajutorul impozitelor şi a taxelor, reglementate prin norme juridice.

Acest sistem este alcătuit din totalitatea:

- impozitelor,

- a taxelor,

- a contribuţiilor

- şi a celorlalte categorii de venituri publice provenite de la persoane fizice şi juridice care alimentează bugetele publice.

Impozitul reprezintă prelevarea fiscală aşezată asupra patrimoniului şi a circulaţiei bunurilor şi serviciilor. (există unele asemenea prelevări numite impropriu taxă, deoarece reprezintă tot un impozit, de exemplu, TVA, taxa asupra mijloacelor de transport).

Taxele sunt sume băneşti încasate de către organele de stat, instituţii publice sau alte entităţi pentru diferite categorii de acte şi serviciile prestate solicitanţilor.

Contribuţiile sociale (numite şi cotizaţii sociale) reprezintă sume colectate în beneficiul organismelor de securitate socială pentru alimentarea fondurilor publice destinate acoperirii cheltuielilor privind ocrotirea socială.

O fiscalitate excesivă, aplicată pe baza unei politici fiscale nechibzuite, poate avea consecinţe negative:

- creşterea fiscalităţii determină şi o creştere a evazionismului

- creşterea fiscalităţii poate accentua o tendinţă de a găsi căi „neortodoxe” de recuperare a sumelor plătite cu titlu de impozit, de exemplu: creşterea preţurilor, revendicarea unor salarii mai mari care să compenseze scăderea puterii de cumpărare

- creşterea fiscalităţii pate avea consecinţe negative asupra competitivităţii întreprinderilor economice în sfera relaţiilor economice internaţionale.

1.2. Conceptul de sistem fiscal

Sistemul fiscal este un produs al gandirii, deciziei, actiunii factorului uman, ca urmare a evolutiei societatii umane, creat initial pentru a raspunde unor obiective financiare,

la care, ulterior, s-au adaugat si obiective de natura economico-sociale.

Elementele de natura economica si relatiile dintre acestea, concretizate in diverse tehnici de stabilire si percepere a cuantumului diverselor prelevari fiscale , gestionarea acestora si deciziile de natura politica constituie componentele principale ale sistemului fiscal.

Unii economisti considera sistemul fiscal ca “ totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoane fizice si persoane juridice care alimenteaza bugetele publice”1, sau “totalitatea impozitelor instituite intr-un stat, care-i procura acestuia o parte covarsitoare

din veniturile bugetare, fiecare impozit avand o contributie specifica si un rol regulator in economie” 2.

O alta abordare a sistemului fiscal pune accentul pe elementele definitorii ale sistemului in general si interpreteaza sistemul fiscal prin prisma relatiilor dintre elementele care formeaza acest sistem, astfel : “sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o multime de elemente (materie impozabila, cote, subiecti fiscali etc) intre care se manifesta relatii care apar ca urmare a proiectarii, legiferarii, asezarii si perceperii impozitelor si care sunt gestionate conform legislatiei

fiscale, in scopul realizarii obiectivelor sistemului” 3.

Aceasta ultima abordare este mai riguroasa, deoarece abordarea sistematica are un rol ordonator, contribuind la : explicarea unor concepte; sistematizarea cunostintelor; intelegerea interconexiunilor dintre economia de schimb; prelevarile fiscale si economia publica; identificarea si eliminarea distorsiunilor prin reglarea complexa in domeniul fiscal.