Sistemul Instituțional al UE

CAP. I SISTEMUL INSTITUȚIONAL AL UNIUNII EUROPENE- Fundament teoretic

În prezent Uniunea Europeană are unul dintre cele mai complexe și mai bine structurate sisteme instituționale, rolul instituțiilor fiind de a realiza interesele politice, economice, sociale,culturale ale statelor membre prin coordonarea diverselor politici și strategii comune, de a gestiona diverse activității comunitare și de a emite reglementări cu caracter obligatoriu a căror nerespectare impune sancțiuni.

Cadrul instuțional comunitar are drep scop:

- promovarea valorilor sale, punerea în aplicare pe baza drepturilor conferite de tratatele comunitare a regulilor de constituire și funcționare.

- asigurarea eficacității, continuității, coerenței politicilor și acțiunilor sale.

- realizarea obiectivelor și intereselor Uniunii, ale statelor membre și nu în ultimul rând ale cetățenilor săi.

- reglementarea și coordonarea la nivel supranațional a activităților comunității.

- reprezintă interesele statelor (Consiliul), interesele Uniunii(Comisia), interesele popoarelor statelor membre ( Parlamentul).

În urma adoptării Tratatului de la Lisabona din 2009, sistemul instituțional al comunității europene cuprinde următoarele instituții :

• Nouă instituții fundamentale ale Uniunii Europene: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European, Curtea de Justiție, Comisia Europeană, Curtea de Conturi, Banca Centrală Europeană, Ombudsmanul, Autoritatea europeană pentru protecția datelor.

• Două organisme cu rol financiar: Banca Europeană de Investiții și Fondul European de Investiții.

• Două organisme cu rol consultativ: Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social.

• Cinci organisme interinstituționale: Oficiul European pentru selecția personalului, Serviciul european pentru acțiune externă, Eurostat, Oficiul pentru publicații al Uniunii Europene, Școala Europeană de Administrație).

• 36 de Agenții sau de organisme descentralizate care sunt grupate în șase categorii:

- agenții comunitare;

- agenții dedicate domeniului cooperării judiciare și polițienești în materie penală;

- agenții executive;

- agenții dedicate Politicii Externe și de Securitate Comune;

- agențiile EURATOM;

- Institutul European de Inovare și Tehnologie.

Într-o abordare juridică sau al dreptului comunitar sistemul instituțional al Uniunii Europene este structurat mai simplu, pe două nivele astfel :

- pe primul nivel se regăsesc instituțiile fundamentale ale comunității europene, care sunt specificate în tratatele fundamentale și care îndeplinesc funcții legislative, executive, judecătorești. În acest sens din instituțiile fundamentale al Uniunii Europene fac parte: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană și Curtea de Justiție.

- pe al doilea nivel se regăsesc celelalte instituții precum organismele financiare, organismele consultative, cu importanță mai redusă din punct de vedere juridic.

Grafic, structura instituțiilor comunitare se poate reprezenta astfel :

Sursa: Stolojan, Theodor, Tatarcan, Raluca, Integrarea şi politica fiscală europeană, Editura Infomarket, Braşov, 2002, pg. 74.

CAP. II STRUCTURA SISTEMULUI INSTITUȚIONAL AL UNIUNII EUROPENE

1. INSTITUȚII FUNDAMENTALE

1.1. Parlamentul European

Parlamentul European este una dintre instituțiile fundamentale ale Uniunii Europene, care a suferit modificări structurale în decursul timpului, astfel instituția contemporană a Parlamentului este rezultatul fuziunii Adunărilor Parlamentare ale CEE, CECO și CEEA, în prezent dorindu-se a fi un adevărat forum reprezentativ al cetățenilor comunității europene care să aibă un impact profund asupra modului de funcționare al Uniunii.

Structură și organizare

Parlamentul European, cu sediul la Strasburg, dar având Secretariatul la Luxemburg, iar Comisiile desfășurându-și activitatea la Bruxelles, are în componența sa în urma celei de-a șasea extinderi a Uniunii Europene un număr de 736 de europarlamentari. Numărul parlamentarilor europeni a crescut semnificativ în urma celor cinci extinderi de la 78 de membrii în 1951, la 785 în 2007 deși prin Tratatul de la Nisa se specifica că numărul maxim de europarlamentari poate fi de 736, ulterior numărul acestora fiind redus pentru a fi în conformitate cu reglementările impuse.

Regulamentul intern reglementează organizarea Parlamentului care se bazează pe existența unui președinte ales pe o perioadă de 2,5 ani dintre membrii diferitelor grupuri politice sau dintre membrii neafiliați nici unui grup politic. Membrii Parlamentului sunt organizați pe Grupuri Politice și nu în funcție de naționalitate, numărul de europarlamentari necesar constituirii unui grup politic fiind mai redus atunci când este compus din reprezentanții mai multor state și mai mare dacă este compus din reprezentanții unui singur stat. La nivelul Parlamentului European există în momentul actual un număr de 7 grupuri politice :

- Grupul Partidului Popular European (PPE);

- Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și al Democraților din Parlamentul European (S&D);

- Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa ( ELDR);

- Grupul Verzilor/ Alianța Liberă Europeană (V/ALE);

- Grupul Conservatorilor și Reformiști Europeni ( ECR);

- Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/ Stânga Verde Nordică ( SUE/ NGL);

- Grupul Europa Libertății și Democrației (EFD).

Membrii Parlamentului European sunt aleși pe o perioadă de 5 ani de către cetățenii europeni cu drept de vot din fiecare stat membru, având aceleași drepturi ca și parlamentarii de la nivel național, precum: salariu, imunitate, fond de cheltuieli pentru activitatea întreprinsă precum și alte beneficii.