Sistemul Monetar European

I. Crearea Sistemului Monetar European

Sistemul Monetar European a fost creat în cadrul Consiliului European de la Bremen, desfasurat în zilele de 6, respectiv 7 iulie 1978 si adoptat în luna decembrie a aceluiasi an prin Rezolutia Consiliului European de la Bruxelles. Sistemul a început sa functioneze de la 13 martie 1979, propunându-si ca si obiectiv esential formarea unei zone de stabilitate monetara între tarile membre ale Comunitatii Europene la acel moment.

Principalele componente ale acestui sistem se refereau la:

- unitatea de cont europeana (ECU);

- mecanismul de schimb;

- un fond de cooperare monetara, instituit în 1973;

1.ECU, unitate monetare europeana, provine de la denumirea engleza European Currency Unit si evoca o moneda franceza veche confectionata din aur, care a circulat în Franta, în secolul al XIII-lea si care era rezervata numai marilor demnitari . În ceea ce priveste structura acestuia, ECU era un numerar abstract , adica un cos monetar, constituit din monedele tuturor tarilor participante la sistem.Fiecare dintre aceste monede detinea o anumita pondere, pondere stabilita în functie de nivelul PIB-ului tarii respective si de volumul schimburilor comerciale.

Ca unitate de cont, moneda ECU a fost utilizata pentru stabilirea bugetului, pentru exprimarea tarifelor vamale si a varsamintelor intracomunitare.Totodata s-a folosit pentru constituirea depozitelor private sau publice în cadrul operatiunilor bancare. În ceea ce priveste rolul ECU în Sistemul Monetar European acesta îndeplinea 4 functii :

. moneda în mecanismul de schimb al SME;

. baza de calcul a paritatilor celorlalte monede;

. baza de referinta în mecanismul de interventie si de credit;

. instrument de reglare a soldurilor creditoare si debitoare, între autoritatile monetare.

2. Mecanismul de schimb fix a înregistrat o serie de trasaturi particulare, în sensul ca a fost primul sistem al ratelor de schimb în întregime european, fara a avea la baza o moneda de referinta extraeuropeana. În acelasi timp, el nu s-a constituit în jurul unei monede pivot ci pe baza unui mecanism de schimb bilateral. El presupunea stabilirea unui curs de schimb fix (denumit si curs pivot) a fiecarei monede participante la sistem fata de ECU, cu o marja permisa de fluctuatie de 2,25%. Folosindu-se metoda cursurilor încrucisate, plecând de la cursurile pivot fata de ECU, se obtineau cursurile pivot bilaterale ale fiecarei monede din sistem fata de celelalte monede participante. Altfel spus, sistemul urmarea limitarea deprecierii sau aprecierii unei monede în raport cu celelalte la maximum 2,25% în minus sau în plus fata de cursul ECU. Aceasta marja a fost ulterior largita la 15% în încercarea de a contracara criza prin care a trecut SME între anii 1992-1993.

3. Fondul European de Cooperare Monetara (FECOM) reprezenta un fond comun format din depunerile în aur si dolari (fiecare în proportie de 20%) din rezervele tarilor ale caror monede erau cuprinse în ECU. Acest fond functiona pe principiul acordarii de credite pe termen foarte scurt, scurt sau mediu.