Sistemul monetar internațional

Sistemul monetar international: concept, functii, etape premergatoare

Incercarile de creare a unui sistem monetar international, precum si infiintarea acestuia sunt strans legate de evolutia relatiilor dintre tarile lumii, a comertului, miscarilor de capital, investitiilor, procesului de dezvoltare economica, fiind determinate de nevoia, pe plan international, unor reglementari in masura sa dirijeze tranzactiile dintre state si sa impuna o ordine care sa fie respectata de toti participantii in vederea evitarii dezechilibrelor si crizelor financiare.

Sistemul monetar international poate fi definit ca ansamblul principiilor, normelor, mecanismelor si institutiilor care permit persoanelor fizice sau juridice din tari diferite sa efectueze reglementarea creantelor reciproce si sa realizeze cooperarea in domeniul monetar.

Dupa alte opinii, sistmul monetar international cuprinde norme si principii stabilite si aprobate de statele membre in vederea cooperarii monetare internationale, precum si mecanismele de finantare a schimburilor economice internationale.

Sistemul monetar international presupune un ansamblu de reguli, infrastructuri si institutii stabilite de statele membre in scopul dezvoltarii schimburilor economice internationale si al promovarii cooperarii monetare internationale.

Rolul sistemului monetar international decurge din functiile sale principale, si anume:

- Asigurarea schimbului si circulatiei monedelor;

- Furnizarea de lichiditati monetare internationale necesare derularii tranzactiilor internationale;

- Ajustarea balantelor de plati externe in conditiile inregistrarii unor dezechilibre intre incasarile si platile in valuta inregistrate in cadrul lor.

Pana la finele celui de-al doilea razboi mondial, relatiile monetare dintre state se derulau pe baze bilaterale, fara sa existe reglementari sau norme de conduita monetara adoptate de majoritatea tarilor.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, majoritatea statelor dezvoltate se confrunta cu dificultati de ordin monetar, ca urmare a functionarii neadecvate a bimetalismului sau monometalismului argint. In vederea stoparii acestor dezechilibre, unele state au infiintat uniuni monetare, care reprezinta, totodata, si incercari de creare a unui sistem monetar international. Cele mai cunoscute uniuni monetare sunt: Uniunea Monetara Germana si Uniunea Monetara Latina.

Uniunea Monetara Germana a fost creata pe baza conventiei din 24 ianuarie 1857, incheiata intre Prusia si Austria, ulterior aderand si alte state participante la Uniunea Vamala Germana, si a prevazut: mentinerea monometalismului argint si generalizarea sistemului zecimal; stabilirea paritatilor metalice pentru fiecare tara; reglementari privind emisiunea si circulatia monedelor in si intre tarile membre, precum si a monedelor comerciale utilizate in relatiile de plati cu tarile in afara uniunii. Conventia privind Uniunea Monetara Germana a expirat in 1878.

Uniunea Monetara Latina a fost creata prin Conventia din 23 decembrie 1865, incheiata intre Franta, Belgia, Italia si Elvetia, la care a aderat in 1868 si Grecia, in vederea consolidarii bimetalismului. Tarile membre ale Uniunii Latine au adoptat un sistem monetar comun, avand ca unitate monetara francul francez si o circulatie libera a monedelor nationale la cursuri fixe stabilite in raport cu moneda franceza.

Uniunea Monetara Latina a stabilit standarde unitare pentru monedele nationale, in ceea ce priveste greutatea, titlul si cursul pieselor monetizate de aur si argint, circulatia monedelor batute de o tara din Uniune fiind libera in celelalte rari partenere.

Uniunea Monetara Latina a contribuit la consolidarea pentru o perioada scurta de timp a pozitiilor bimetalismului. In anul 1878, in contextul fluctuatiilor preturilor de piata ale aurului si argintului, Uniunea Latina s-a transformat dintr-o uniune monetara bimetalista intr-o uniune bazata pe etalonul aur. In anul 1927, Uniunea Monetara Latina s-a dizolvat efectiv.

O alta incercare pe linia cooperarii monetare internationale a reprezentat-o Conferinta Internationala de la Genova, din anul 1922,la care au participat 33 de state. In cadrul conferintei s-a recomandat practicarea sistemului de pastrare a disponibilitatilor in conturi in strainatate, pentru a se limita utilizarea aurului. In acest scop, s-a propus adoptarea etalonului aur-devize in cadrul sistemelor monetare nationale. Etalonul aur-devize a fost adoptat, in forme asemanatoare, de toarte tarile europene, ceea ce a insemnat un pas important in directia unimorfizarii mecanismelor monetare.

Dezechilibrele provocate de criza economica mondiala din anii 1929-1933 au facut imposibila respectarea regulilor etalonul aur-devize care, in varianta sa initiala de etalon aur-lire sterline, a incetat sa mai functioneze.

Incercarile de reglementare internationala a relatiilor monetare s-au manifestat si sub forma blocurilor monetare.

Blocurile monetare s-au constituit in perioada 1929-1933 din dorinta marilor puteri de a institui un control asupra tarilor dependente si au avut la baza o moneda cheie (pivot) si mai multe monede satelit. Caracteristicile principale ale unui bloc monetar sunt: stabilirea unui raport de valoare intre moneda cheie si monedele satelit; convertibilitatea totala intre cele doua categorii de monede; pastrarea si administrarea rezervelor monetare de catre banca emitenta a monedei cheie; reglementarea relatiilor monetare ale statelor membre in raport cu statele din afara blocului.

In concluzie, functionarea uniunilor si blocurilor monetare nu a condus la reglementarea internationala a relatiilor monetare, ele urmarind, in principal, promovarea si apararea intereselor unui grup restrans de state. De asemenea, niciunul dintre acordurile monetare internationale incheiate pana la inceputul celui de-al doilea razboi mondial nu au dus la formarea sistemului monetar international.

Sistemul monetar etalon aur-moneda

Pana dupa primul razboi mondial, relatiile valutar-financiare au avut un caracter bilateral, s-au bazat pe mecanismele pietei, pe normele si reglementarile sistemelor monetare nationale ale statelor partenere si nu puteam vorbi de un sistem monetar international. Sistemele monetare nationale s-au bazat pe etalonul aur-moneda, de unde si denumirea de Gold Specie Standard. Principalele sale caracteristici erau:

1. stabilirea prin lege a continutului in aur al unitatii monetare (valoare paritara);

2. stabilirea paritatilor monetare ca raport dintre valorile paritare ale respectivelor unitati monetare;