Sistemul nevoilor umane și al intereselor economice

Introducere

Potrivit economistului englez A. Marshall, economia este un teatru in care actori sunt insisi spectatorii, iar efectul spectacolului depinde de scenariul regizorului si de jocul actorilor, adica a populatiei. Dupa destinatia sa, "spectacolul" economic trebuie sa aiba drept scop satisfacerea nevoilor umane. Cu parere de rau, nu intotdeauna si peste tot "jocul" economic este reusit pentru toti cetatenii tarii.

Omul reprezinta figura-cheie, el este initiator al activitatii economice, organizator si manager, producator si consumator al bunurilor economice, subiect al repartitiei si schimbului, contribuabil, actionar. Iar fiecare "rol" al agentilor economici e legat de indeplinirea unor functii strict stabilite.

Procesele economice si sociale care au loc, gindirea si activitatea oamenilor, in miscarea lor continua, sunt inseparabile de nevoile existente. Acestea sunt determinate de faptul ca omul se prezinta, in acelasi timp, ca fiinta biologica, sociala si rationala. Pentru existenta si dezvoltarea sa, omul trebuie sa-si satisfaca multiple si variate nevoi. Ele apar sub forma de dorinte, asteptari, aspiratii ale oamenilor - latura subiectiva a necesitatilor, iar fixate in constinta oamenilor si intrate in obiceiurile lor, nevoile capata un caracter obiectiv.

Prin nevoi umane, intelegem totalitatea cerintelor existentiale, potentiale, ale membrilor societatii, ca indivizi sau ca reprezentanti ai diferitelor grupuri soci-profesionale si organizatii, care devin efective in conditiile obiective de productie existente , la un moment dat in societate.

Trebuintele umane reprezinta cerintele economice, sociale, material si spiritual, necesare vietii omenesti.

Nevoile umane devin efective in functie de conditiile de productie existente la momentul dat, precum si de nivelul de cultura si civilizatie al popoarelor si indivizilor. Ele apar ca nevoi sociale, deoarece cerintele izvorasc in conditiile de viata ale oamenilor, respectiv din necesitatile de consum ale acestora. Economia politica are ca scop de a cerceta, in primul rand, nevoile economice, iar pentru ca ele sa devina economice, e necesar sa se respecte trei conditii:

-sa existe bunuri disponibile si accesibile;

-bunurile sa fie relav rare;

-existenta unei piete (de confruntare a cererii si ofertei).

Studiul nevoilor umane sta la baza intelegerii intereselor economice.Acestea reprezinta manifestari constientizate ale nevoilor umane devenite mobiluri care determina anumite comportamente in vederea realizarii performantelor economice necesare dobindirii bunurilor capabile sa satisfaca respectivele nevoi.

Cuvinte Cheie: Interese economice, Legea cresterii economice, Economie, Trebuinte, Procese economice, Necesitati

Subiectul I: Nevoile umane. Caracteristicile nevoilor.

Nevoile umane reprezinta cerintele oamenilor de a-si insusi bunuri, toate acestea devenind nevoi efective-reale - corespunzator gradului atins in dezvoltarea societatii si capacitatea oamenilor de a constientiza aceste cerinte.

Nevoile umane in sens economic reprezinta cerinte materiale si spirituale, de bunuri si servicii, de mediu ecologic etc. ale vietii si activitatii oamenilor. Satisfacerea lor inseamna consum de bunuri si servicii si asigura existenta si dezvoltarea purtatorilor acestor nevoi - indivizi, grupuri sociale, natiuni, societatea in ansamblul ei.

In sens mai larg , nevoile reprezinta o asa numita resimtire a deficitului, necesitatea de a detine anumite obiecte sau de a fi parte a anumitor fenomene, evenimente. Astfel, prin nevoi se subintelege ceea ce resimt oamenii, ceea de ce au nevoie pentru existenta, formare si manifestare in societate.

Nevoile umane se caracterizeaza prin anumite trasaturi fiecare dintre acestea reflectand o lege economica:

- Nevoile umane sunt nelimitate ca numar;

- Nevoile umane sunt limitate in capacitate, satisfacerea unei anumite nevoi presupune consumarea unei cantitati date dintr-un bun material sau serviciu;

- Nevoile umane sunt concurente, unele nevoi se extind in detrimentul altora, deoarece se inlocuiesc intre ele;

- Nevoile umane sunt complementare, evoluand de cele mai multe ori in sensuri identice;

- Orice nevoie umana se stinge prin satisfacere.

Nevoile umane sint nelimitate ca numar; sint concurente, in sensul ca unele nevoi apar si se dezvolta in detrimentul altora, pe care le inlocuiesc; sint complementare, adica satisfacerea unei nevoi genereaza necesitatea satisfacerii altor nevoi.

Trasatura principala a nevoilor consta in caracterul lor nelimitat, numarul lor crescind fara incetare o data cu dezvoltarea societatii.

In aceasta ordine de idei, este suficient sa comparam nevoile unui om contemporan (calculator, masina, telefon mobil, vila, mare, televizor, ziare, carti etc.) cu nevoile unui individ din Antichitate sau chiar din Evul Mediu.

Una dintre componentele esentiale ale nevoilor umane o reprezinta nevoile (trebuintele) economice, care reprezinta cerinte obiective ale vietii umane, ale existentei si dezvoltarii purtatorilor lor indivizii, gruparile sociale, statele, natiunile, societatea in ansamblul ei. Nevoile (trebuintele) economice se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

1) reprezinta si exprima o stare de necesitate obiectiva iminenta indivizilor si colectivitatilor umane, manifestandu-se ca impuls initial si ca scop permanent al tuturor activitatilor economice;

2) au caracter istoric, devenind nelimitate ca numar si manifestandu-se sub forma principiului cresterii si diversificarii trebuintelor;

3) au o dubla determinare:

o obiectiva, fiind rezultatul conditiilor de viata existente la un moment dat in societate, depinzand de gradul de civilizatie si cultura al populatiei;

o subiectiva, adica nevoile economice depind de factori biologici, sociali, psihologici, morali, traditii, obiceiuri, fiecare individ devenind un subiect economic care constata cat de mare este intensitatea trebuintei sale;

4) intre amplificarea nevoilor economice (nelimitate) si resursele economice (limitate) exista o contradictie care se manifesta prin legea raritatii resurselor, adica resursele si bunurile sunt relativ limitate, rare in comparatie cu nevoile;

5) orice nevoie economica satisfacuta renaste cu timpul, avand o anumita periodicitate;

6) intensitatea unei nevoi se afla in permanenta in raport invers proportional cu gradul de satisfacere a acesteia;

7) au caracter complex, prezentandu-se ca o multime de trebuinte complementare, concurente si substituibile.