Situația cercetării în tările în curs de dezvoltare

Statele în curs de dezvoltare sunt state aflate încă în proces de industrializare, cu o infrastructură precară sau insuficientă, care au un nivel economic scăzut sau o economie instabilă din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere geografic, ţările în dezvoltare sunt grupate în 6 regiuni, şi anume: Asia de Est şi Pacific, în care sunt incluse 24 de ţări, Europa şi Asia Centrală, din care fac parte ţările foste comuniste şi cele CSI, cu 27 de ţări, America Latină şi Caraibe, cu 32 de ţări, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (14 ţări), Asia de Sud (8 ţări) şi Africa sub-sahariană (48 de ţări). În funcţie de venitul pe locuitor, sunt identificate trei categorii de ţări, şi anume: ţările cu venituri reduse, considerate şi cele mai sărace ţări şi care fac deseori subiectul unor analize separate (59 de ţări), ţările cu venituri medii (aici sunt folosite două subgrupe, şi anume cele cu venituri sub medie - 54 de ţări - şi cele cu venituri peste medie - 40 de ţări) şi ţările cu venituri ridicate - 55 de ţări - (cu o subgrupă: ţările membre OCDE cu venituri ridicate - 24 de ţări, considerate a fi ţările dezvoltate). Din aceasta clasificare, ţările în dezvoltare sunt considerate cele cu venituri scăzute şi medii, dar şi unele cu venituri ridicate, care nu sunt membre OCDE (este vorba de ţările arabe exportatoare de petrol). Impărţirea pe venit este realizată in conformitate cu datele privind venitul naţional pe locuitor. În fine, ultimul criteriu este cel al gradului de îndatorare. Gradul de îndatorare vizează povara datoriei externe pe care ţările în dezvoltare o au faţă de creditorii internaţionali (instituţii internaţionale, guverne sau bănci comerciale), dat fiind faptul că datoria externă este una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă aceste ţări. Acest criteriu este privit prin prisma a doi indicatori, şi anume: serviciul datoriei externe raportat la venitul naţional şi serviciul datoriei externe raportat la valoarea exporturilor. Banca Mondială operează cu 4 categorii de ţări, din care doar primele trei sunt specifice ţărilor in dezvoltare: ţări sever îndatorate (52 de ţări),ţări moderat îndatorate (39), ţări puţin îndatorate (45) şi ţări neclasificate (acestea sunt ţările dezvoltate). Cercetare reprezintă ansamblul de studii amănunțite efectuate în mod sistematic cu scopul de a descoperi noi tehnologii și moduri de utilizare a acesteia și de a face progrese în campul științei.

Cercetare și dezvoltarea (C & D) cuprinde munca creativă efectuată în mod sistematic, în scopul creșterii stocului de cunoștințe umane și crearea de noi aplicații bazate pe ea. Termenul de cercetare și dezvoltare acoperă trei activități: cercetare de bază, cercetare aplicată și dezvoltare experimentală:

- Cercetarea de bază este muncă experimentală sau teoretică întreprinsă în principal pentru a dobândi noi cunoștințe fundamentale care stau la baza fenomenelor și faptelor observabile, fără nici o aplicație sau utilizare.

- Cercetarea aplicată este de asemenea o investigare întreprinsă în scopul de a dobândi noi cunoștințe. Cu toate acestea, este orientată în primul rând spre un scop sau obiectiv practic specific.

- Dezvoltarea experimentală este o muncă sistematică, bazându-se pe cunoștințele existente, dobândite în urma cercetării și / sau experienței practice, care este orientată spre producerea de noi materiale, produse sau dispozitive, pentru a instala noi procese, sisteme și servicii sau pentru a îmbunătăți în mod substanțial cele deja produse sau instalate.

De ce cercetare într-o țară în curs de dezvoltare

Mediul de cercetare în regiuni cum ar fi America Centrală sau Africa necesită o cantitate enormă de răbdare, creativitate, sensibilitate culturală și ingeniozitate.

Psihologia poate avea un impact enorm în țările în care există puține proiecte de cercetare și lipsă de expertiză pentru evaluarea proiectelor finanțate de agențiile internaționale. Ce este necesar pentru a efectua cu succes o cercetare sau pentru a evalua un proiect într-o țară în curs de dezvoltare? Psihologi și cercetători din Canada, Statele Unite ale Americii sau Europa ar avea un răspuns rapid la această întrebare: un design de cercetare bun și un bun cercetător. Dar dincolo de aceasta, și poate chiar mai

important, a face cercetare în zone cum ar fi America Centrală sau Africa necesită o cantitate enormă de răbdare, creativitate, sensibilitate culturală și ingeniozitate.

Câteva exemple din experiența unei doamne psiholog de-a lungul unei lungi cariere, atât în calitate de cercetător ca și un evaluator.

A lucrat într-o țară în care psihologi, educatori și alți profesioniști au fost angajați pentru a colecta date. Rolul ei a fost de a explica proiectarea evaluării și pentru a le ajuta să dezvolte instrumente de colectare a datelor. Când a ajuns pentru a începe formarea, nu a anticipat că într-o organizație finanțată de o agenție internațională ar lipsi un fotocopiator cu hârtie sau toner. Retroproiectorul nu a funcționat, așa că a trebuit să facă față situației cu o tablă simplă și o bucată de cretă. Comportamentul personalului nu a fost, de asemenea, ceea ce a anticipat inițial. Sesiunile de formare au fost programate să înceapă în fiecare zi la ora 8:00 a.m., dar oamenii au început să sosească în jurul orei 8:30 sau 9:00. pauzele de prânz au fost programate pentru 30 de minute, dar oamenii nu au revenit timp de două ore.

După cum a descoperit mai târziu, toată lumea a avut mai multe locuri de muncă, fie de predare în mai mult de o universitate și / sau care lucrează într-o clinică privată. Ceea ce la început părea a fi o lipsă de interes din partea personalului a fost într-adevăr nevoia să-și continue munca lor obișnuită. Proiectul de cercetare a concluzionat, că ar trebui să existe în continuare acele locuri de muncă pentru a supraviețui. Dânsa și-a dat seama că pentru a termina proiectul la timp, ar trebui să le ajuta să analizeze datele și să scrie raportul.

Un alt exemplu provine dintr-o experiență într-o țară africană, tot o tară în curs de edezvoltare, în care personalul părea foarte motivat. Ei au vrut în mod clar să învețe cum să dezvolte chestionare pentru a realiza interviuri și de a colecta și analiza datele. Cu toate acestea, pentru că ei au fost mai mult decât orientați spre sarcină, a fost necesară pentru a avansa formarea la ritmul lor, nu a formatorului. În această cultură, este politicos să se grăbească oamenii. Chiar și în caz de urgență, este important să întreb modul în care familia este, modul în care acestea fac cea ce fac, și să mențină o conversație în mod politicos. În ciuda presiunii de timp pentru a termina treaba, era necesar să se respecte normele culturale pentru a obține munca efectuată.

Aceste două exemple ilustrează unele dintre lucrurile pe care un psiholog care dorește să realizeze un proiect de cercetare într-o cultură diferită trebuie să ia în considerare. Cum este cel mai bine realizat? În primul rând, încearcă alăturarea eforturilor unui psiholog din această cultură, chiar dacă el sau ea nu are același nivel de expertiză, și într-adevăr asculta perspectivele lor. În al doilea rând, să fie creativi în lucrul cu instrumente și modalități de a aborda subiecte, geografie, și practicile culturale. Atunci când se scrie o propunere din partea îndepărtată "turnul de fildeș", poate fi greu de înțeles că poate dura patru ore pentru a acoperi 30 de kilometri în timpul sezonului ploios într-o țară tropicală sau că școala va fi închisă pentru toată săptămâna, când există o "fiesta" în oraș. În al treilea rând, să fie pacient cu persoanele cu care lucrează. De obicei, profesioniștii locali sunt dornici să învețe, dar, uneori, acestea au alte obligații sau lipsa de cunoștințe anterioare despre acest subiect. Țineți minte că temerile de a se pierde când se află față în față cu un străin poate inhiba să pună întrebări. În plus, cadre universitare din țările în curs de dezvoltare sunt rareori conștienți de importanța de a face cercetare sau chiar necesitatea de a citi noi cercetari publicate in domeniul lor de interes. De ce este așa?