Situatia Demografica a Uniunii Europene

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Situatia Demografica a Uniunii Europene.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 59 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Susana Iosof

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domenii: Economie, Geografie, Stiinte Politice

Cuprins

Introducere 5
CAPITOLUL 1 UNIUNEA EUROPEANĂ 7
1.1. Formarea Uniunii Europene, procesul de integrare europeană 7
1.2. Extinderea integrării europene 8
1.2.1.Tratatele Uniunii Europene 9
1.2.2.Tratatul de la Maastricht 10
1.2.2.1 Primul pilon 12
1.2.2.2. Al doilea pilon 13
1.2.2.3. Al treilea pilon 14
1.3. Ţările Uniunii Europene 17
1.4. Cadrul instituţional şi procesul de decizie 18
1.4.1.Parlamentul European 18
1.4.2. Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri) 18
1.4.3. Comisia Europeană 18
1.4.4. Curtea Europeană de Conturi 19
1.4.5. Consiliul European 19
1.4.6. Ombudsmanul European 19
1.4.7. Comitetul Economic şi Social 19
1.4.8. Comitetul Regiunilor 20
1.4.9. Banca Europeană de Investiţii 20
1.4.10. Banca Centrală Europeană 20
1.5. Viitorul Uniunii Europene şi procesul de decizie 21
CAPITOLUL 2 IMPORTANŢA RESURSEI UMANE ÎN CONTEXTUL EUROPEAN 22
2.1. Rolul resurselor umane. Managementul resurselor umane 22
2.1.1. Definirea conceptului de Managementul Resurselor Umane 23
2.1.1.1. Principalele caracteristici ale Managementului Resurselor Umane 24
2.2. Elemente de psihologie ce influenţează recrutarea şi selecţia resurselor umane 24
2.2.1. Activitatea umană 25
2.2.2. Personalitatea 25
2.2.3. Temperamentul 25
2.2.4. Aptitudinile 25
2.2.5. Caracterul 25
2.3. Recrutarea resurselor umane 26
2.3.1. Strategia Resurselor Umane 26
Conceptul de strategie şi domeniile de dezvoltare 26
2.3.2. Necesitatea activităţii de recrutare a resurselor umane 28
2.4. Selecţia resurselor umane 29
2.4.1. Definire şi caracteristici 29
2.4.2. Metode de selecţie 30
2.5. Angajarea şi integrarea profesională 30
CAPITOLUL 3 POLITICA SOCIALĂ IN UNIUNEA EUROPEANĂ 33
3.1. Politica socială a Uniunii Europene 33
3.1.1. Momente cheie 34
3.1.2. Actori instituţionali ai politicii sociale în Uniunea Europeană 36
3.1.3. Agenda politicii sociale 36
3.2. Priorităţi ale politicii sociale 37
3.3. Direcţii de acţiune ale politicii sociale 38
3.4. Strategii, instrumente şi metode de implementare a politicii sociale 39
3.4.1. Strategia europeană de ocupare a forţei de muncă 39
3.5. Fondul Social European 41
3.5.1. Metode şi strategii adiacente 43
CAPITOLUL 4 DEMOGRAFIA SI DEFICITUL DEMOGRAFIC AL UNIUNII EUROPENE
4.1. Demografia în istorie 43
4.1.1. Datele demografice 44
4.2. Metode de cercetare 45
4.2.1. Tendinţe la ora actuală 46
4.3. Obiectivul politicilor demografice 47
4.3.1. Interferenţele cu alte tipuri de politici publice 47
4.4. Deficitul demografic al Uniunii Europene 48
4.4.1. Multietnicitatea societăţilor naţionale – o nouă dimensiune a deficitului demografic european 49
STUDIU DE CAZ
Situaţia demografică a româniei şi a franţei, două state membre ale uniunii europene 49
I. Situaţia demografică a României 52
I.1. Privire geografică de ansamblu 52
I.2. Situaţia demografică 52
I.3. Migraţia 54
II. Situaţia demografică a Franţei 55
II.1. Privire geografică de ansamblu 55
II.2. Situaţia demografică 56
Bibliografie 58

Extras din document

INTRODUCERE

Uniunea Europeană este o organizaţie a ţărilor europene dedicată creşterii integrării economice şi intărirea cooperării între state. Uniunea Europeană are sediul în Bruxelles, Belgia.

Uniunea Europeană a fost înfinţată oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea mai recentă organizaţie de cooperare europeană care a început cu Comunitatea Europeană de Cărbune şi Oţel din 1951 care a devenit Comunitatea Europeană în 1967.

Uniunea europeană este o entitate politică, socială şi economică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 ţări. Este considerată a fi o construcţie sui generis, situându-se între federaţie şi confederaţie.

Sub prevederile articolului 7 al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, revizuit ulterior prin tratatele integrării europene, principalele instituţii ale Uniunii Europene sunt:

• Parlamentul European, care reprezintă cetăţenii Uniunii Europene, şi care este ales prin vot direct de către aceştia;

• Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri), care reprezintă fiecare stat membru;

• Comisia Europeană, care reprezintă interesele generale ale Uniunii Europene;

• Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, care se îngrijeşte de respectarea legilor europene;

• Curtea Europeană de Conturi, care verifică finanţarea activităţilor Uniunii Europene.

Demografia (din grecescul "demos", popor) este ştiinţa care se ocupă cu studiul populaţiei din punct de vedere al numărului, structurii şi a dezvoltării. Este împărţită în demografie formală, care se ocupa cu manipularea statistică a datelor demografice, cum ar fi naşterile, decesele şi migraţia, laolaltă cu tehnicile analitice de a măsura aceste evenimente, şi o gama mai largă de studii ale populaţiei, incluzând aici studiul natalităţii, mortalităţii şi a migraţiei într-un context economic şi social mai larg folosindu-se atât de metode calitative, cât şi de metode cantitative.

Ambele ramuri au importante aplicaţii practice. Administraţia, la toate nivelurile, de la guvernul naţional la consiliul oraşenesc, cât şi organizaţii internaţionale, dau o prioritate înaltă adunării, procesării şi interpretării datelor demografice. Schimbările în natalitate, mortalitate şi migraţie au un puternic impact social, economic, politic şi cultural, astfel încât demografia este o parte esenţială în analiza şi dezvoltarea politică.

Au existat multe discuţii cu privire la apariţia demografiei ca o disciplină separată şi, mai ales, dacă este o disciplină independentă sau doar un set de sub-discipline înrudite, cum ar fi demografia matematică, economică, istorică şi socială. Această idee se bazează pe faptul că, în zilele noastre, demografii lucrează cu o varietate de alte ştiinţe, cum ar fi economia, sociologia, antropologia sau geografia.

Termenul de "demografie" a fost pentru prima oară utilizat de statisticianul belgian Achille Guilland în 1855, deşi studiul populaţiei are o istorie mult mai veche. Cu siguranţă în Europa de Vest a existat un interes continuu referitor la problemele legate de populaţie încă din secolul al XVII-lea. La sfârşitul acelui secol exista o ştiinţa numită aritmetica politică, ştiinţa ce stă la baza statisticii. Studiile cantitative erau totuşi inhibate de absenţa datelor. Informaţia despre naşteri şi decese nu putea fi obţinută decât de la cler sau de la autorităţiile civice, iar lipsa recensemintelor pe scară largă făcea ca cele mai multe tentative de analiză să se bazeze pe intuiţie, şi nu pe date.

Astfel mulţi îl consideră pe preotul englez Thomas Robert Malthus întemeietorul demografiei moderne. Contribuţia sa este văzută în termeni simplii: populaţia creşte printr-o raţie geometrică, iar stocul de hrană după o raţie aritmetică, astfel încât populaţia va depăşi întotdeauna resursele de hrana. Aceste idei pot fi găsite în „Eseu despre Principiile Populaţiei”, carte publicată în 1798. Totuşi, în cinci esee consecutive publicate între 1803 şi 1826, el a rafinat şi schimbat aceste argumente, acordând o mai mare atenţie progresului, în special prin educaţie, care ar reduce numărul de nou-născuţi. Ideile lui Malthus încă provoacă dispute aprinse în demografia contemporană.

Momentul în care Malthus publică aceste esee coincide cu o creştere bruscă a populaţiei Angliei, combinată cu mai multe date despre populaţie, primul recensamânt a fost efectuat în Anglia în 1801, iar în 1837 a fost introdusă înregistrarea naşterilor, a căsătoriilor şi a deceselor. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi alte ţări, cum ar fi Franţa şi Rusia, organizau recenseminte periodice. Apariţia demografiei moderne coincide cu finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial, odată cu explozia populaţiei, de data aceasta la scara mondială, cu sporirea datelor disponibile şi cu apariţia computerelor. Recensemintele şi înregistrarea naşterilor, a căsătoriilor, a deceselor şi a divorţurilor, au fost introduse în marea majoritate a ţărilor, de obicei cu ajutorul Naţiunilor Unite. Totodată s-a înregistrat şi o creştere a datelor obţinute de la diverse segmente reprezentative de populaţie. De exemplu, divizia ce se ocupa cu studiul populaţiei de pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite pregăteşte din doi în doi ani un raport cu privire la numărul, structura şi creşterea prognozată a populaţiei. Între 1974 şi 1984 a fost condusă o cercetare multinaţională asupra natalităţii. Această cercetare a produs un număr impresionant de date.

Fisiere in arhiva (1):

  • Situatia Demografica a Uniunii Europene.doc