Situația Macroeconomică a României în Perioada 2000 - 2004

CAPITOLUL I. Evolutia produsului intern brut în perioada 2000 – 2004

PIB (Gross Domestic Product) exprima valoarea totala a bunurilor finale produse de agentii economici rezidenti pe teritoriul tarii, în decursul unui orizont de timp, de obicei un an.

Mod de calcul

Dupa asa-numitul calcul originar PIB-ul se calculeaza scazând valoarea materialelor folosite în productie din valoarea productiei brute. Adaugând acestui calcul taxele de import si cele de productie si scazând subventiile se obtine produsul intern brut.

Dupa asa-numitul calcul dupa întrebuintare PIB ul este suma cheltuielilor pentru consum a gospodariilor private si a organizatiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru investitii, a cheltuielilor statului, a investitiilor în scopul depozitarii ca si câstigurile din export din care se scad cheltuielile pentru importuri.

PIB = consum + investitii + exporturi  importuri

Economistii (pornind de la Keynes) au împartit termenul de consum general în doua parti; consumul privat si cheltuielile sectorului public. Doua avantaje ale împartirii consumului total în acest mod în teoria macroeconomica sunt:

- Consumul privat este o preocupare centrala a economiei bunastarii. Investitiile private si subdiviziunile comerciale ale economiei sunt directionate ultimativ (în curentul principal al modelelor economice) înspre cresterea pe termen lung a consumului privat.

- Deoarece este separat de consumul privat endogen, consumul sectorului public poate fi considerat exogen, astfel încât diferite niveluri ale consumului sectorului public pot fi considerate ca facând parte din domeniul plin de sensuri al macroeconomiei.

Astfel PIB poate fi exprimat:

PIB = consum privat + consumul statului+ investitii + exporturi nete

exporturi nete = exporturi  importuri

Daca din PIB se scad deprecierile se obtine produsul intern net. PIB-ul pe cap de locuitor este PIB-ul împartit la numarul locuitorilor. Acesta este adesea dat ca ajustat, însemnând ca este astfel calculat încât nivelurile diferitelor preturi sunt mascate în diferite tari. Astfel poate fi comparata eficienta diferitelor tari. Deoarece PIB-ul combina suma tuturor activitatilor care se pot evalua în bani si nu a folosintei acestora (sau chiar a distrugerii acestora) este un mijloc conditionat de masurare a bunastarii si a calitatii vietii. Pentru acest scop se recomanda alte metode de calcul, cum ar fi Human Development Index (HDI).

El este principalul agregat macroeconomic din Sistemul Conturilor Nationale, si se poate calcula prin trei modalitati : metoda de productie, metoda veniturilor si metoda cheltuielilor.

Metoda productiei de calcul al PIB consta în determinarea volumului productiei finale în tara în perioada respectiva. În economia moderna, practic fiecare produs, pâna sa ajunga la consumator, trece prin diferite stadii de producere si distributie cu implicarea mai multor agenti economic în acest proces. Agregând vânzarile efectuate de catre toti agentii rezidenti în economie se ajunge la o marime globala (produsul global) care, inevitabil, include si înregistrari repetate.

Metoda venitului de calcul al PIB consta în însumarea veniturilor ce exprima remunerarea factorilor de productie (salarii, rente, dobânzi, profituri) cu alocatiile pentru consumul de capital fix. Este retinut faptul ca PIB include numai veniturile provenite din productia de bunuri si servicii (nu si veniturile care rezulta din transferuri de plati, cum sunt pensiile, alocatiile, ajutoarele).

Metoda cheltuielilor folosita în masurarea productiei nationale presupune agregarea cheltuielilor pentru achizitionarea bunurilor care alcatuiesc productia finala. Deci PIB însumeaza urmatoarele categorii de cheltuieli : pentru consumul final privat si public, pentru formarea bruta a capitalului fix si variatia stocurilor, la care se adauga exportul net de bunuri, calculat ca diferenta între export si import.