Societatea perfectă

Galbraith ne propune un eseu care ne prezinta o noua perspectiva asupra societatii sociale, economice si politice referiindu-se la o societate perfecta ca la un lucru realizabil nu ca la o pura imaginatie, utopie.

Se insufla ideea de a o ”construi” lasand imaginatia si visare si recurgand la realizabil. Chiar de la inceputul cartii autorul ne sfatuieste sa facem o mica distictie intre “cum ar fi perfect si ceea ce se poate realiza”.

Scopul principal al eseului este de a ne arata cum trebuie sa fie o societate perfecta si autorul ne prezinta unele trasaturi si criterii ale scestei societatii care trebuiesc puse in aplicare si respectate si bineinteles puse in corelatie cu realitatea care ne inconjoara.

Primul criteriu de a realiza o societate perfecta ar fi de a stii o definire clara a acestei societatii si bineinteles de o cunoaste.Trebuie sa ii cunosti atat partile bune cat si pe cele rele sau pe cele ce pot fi imbunatatite.

Fiinta umana nu poate trai decat in cadrul unei comunitati guvernate de un set de reguli si alaturi de semenii sai. Omul nu exista “in sine” ci numai in societate fiind parte dintr-un intreg, iar daca accea societate ar fi una perfecta el ar fi cel care ar avea cele mai mari si bune beneficii.

Fiinta umana difera atat prin categoria sociala caruia apartine cat si prin diferente ce tin de fizic si psihic.

Fiecare om are diferite moduri de implicare in societate motivatii, teluri, obligatii, drepturi, datorii, constrangeri de aici si diferenta in ceea ce priveste afirmarea in plan material si social al fiecaruia.

Societatea perfecta trebuie sa fie de partea tuturor categoriilor sociale, de parte celor bogati cat si de partea celor defavorizati,trebuie sa urmareasca bunastarea economica si sociala a tuturor.

Cetatenii acestei societati trebuie sa se bucure de libertate individuala, de bunastare,de egalitate rasiala si etnica si de anumite sanse care sa ii ofer satisfactii pe toate planurile.

Fiinta umana are dorinta de a ajunge cat mai sus ,de a accede pe scara sociala iar societatea perfecta nu refuza acest lucru dar nu este de acord cu interesul personal , doreste o crestere generala a tuturor claselor sociale nu doar a unor anumite persoane Nu poate accepta faptul ca cei bogati beneficiaza numai de comfort pe cand cei saraci protesteaza mereu in legatura cu impozitele si taxele prea mari.

Autorul ne ofera exemplu chiar modelul american pentru a putea vedea inegalitatile atat pe plan social cat si pe plan politic si conflictele dintr-o societate. Ne vorbeste despre o competitie inegala: cei bogati care sunt bine situati si se bucura de o viata politica activa, pe scurt fiind cei care voteaza si chiar daca cei defavorizati sunt in numar destul de mare, nu voteaza. In concluzie exista democratie dar este o democratie ce apartine doar unei anumite clase, iar intr-o societate perfecta rezultatul unor alegeri ar trebui sa exprime dorinta tuturor.

Intr-o societate perfecta fiecare membru al acesteia trebuie sa aiba acces la o existenta multumitoare, trebuie sa existe oportunitati economice pentru toti.Fiecare persoana trebuie sa beneficieze de aceste oportunitati pe care le poate oferi familia, cunoscutii iar in caz contrar ar trebui sa intervina societatea.

Sistemul economic trebuie sa actionze in asa fel incat toti sa putem urca pe o treapta superioara si sa gaseasca cat mai multe modalitati de sprijin si indrumare pentru toti membrii sai.

O dezvoltare economica ar insemna imbunatarirea calitatii vietii.Insa pentru a se ajunge la acel nivel, dezvoltarea ar trebui sa fie una substantiala si constanta in niciun caz nu ar trebui sa stagneze.Stagnarea ar duce in mod sigur la consecinte nefaste.

Intr-o societate cu dezvoltare economica se creeaza mai multe oportunitati, apar mai multe locuri de munca, o productie mai mare ceea ce conduce la bunastare, pe cand daca ne-am afla in caz contrar lucrurile enumerate mai sus s-ar afla in scadere si de aici ar fi doar un mic pas pana la aparitia de conficte, dezastre si dezordine.

Oamenii ar recurge la diferite modalitati de a evada din realitatea dura: droguri, violenta, alcool sau crime.

Saracia te determina poate, sa apelezi la medodele de mai sus, si e un element pe care multi nu il iau in considerare, dar saracia e cea care duce la dezordine sociala.

In concluzia un alt punct ce trebuie rezolvat in societatea perfecta este saracia. Nimeni nu trebuie lasat deoparte cu atat mai putin oamenii lipsiti de orice mijloc de trai. Ne trebuie o societate stabila si puternica care sa ii ajute atat pe pensionari(desi sistemul de pensii nu a fost lasat deoparte niciodata) cat si pe alte grupuri carora economia nu le asigura venituri de exemplu mamele singure cu copii minori, handicapatii fizic sau psihic.

O alta mare problema atinsa in eseu este cea a persoanelor care refuza sa munceasca chiar daca se afla intr-o stare fizica si psihica sanatoasa.

Nimeni nu trebuie sa sufere de foame sau de lipsa unui adapost indiferent de starea lor. Societatea are obligatia de a crea locuri de munca si oportunitati de castig care sa stimuleze inactivitatea.

Nu trebuie sa existe o repartitie egala a castigurilor pentru ca oricum fiecare persoana are diferite motivatii si astfel apar si diferite recompensari. Dar fiecare are sansa de a se integra cat si de a promova in functie bineinteles de posibilitatile si ambitiile posibile. Societatea perfecta trebuie sa accepte asa cum sunt oamenii, competentele lor si sa ii rasplateasca dupa merit.

Exista si unele surse de venit cu care societate perfecta nu este de acord cum ar fi cele obtinute: prin deturnarea ilegala din fondurile de economii si imprumuturile garantate prin polite si ipoteci, vanzarea de informatii din interior,maximizarea propiului venit ( lucru pe care il intalnim in cadrul corporatiilor la nivelul directorului, in sensul ca acesta datorita pozitiei sale si a puterii pe care o detine isi adauga anumite castiguri, isi fixeaza propiile salarii) si din vanzarea de produse contrafacute.

Toate acela surse enumerate mai sus ar trebui diminuate.

Cel mai eficent mod de a ajunge la o repartizare echitabila a veniturilor este impozitarea progresiva care are rolul de a realiza o distributie civilizata a veniturilor.

Asupra economiei autorul ne atrage atentia ca nu trebuie sa o definim din punct de vedere ideologic pentru ca intr-o societate rationala actiunea si strategia trebuie sa se bazeze pe reguli ce definesc fiecare caz in parte si pe o judecata practica. E nevoie de o lume ce gandeste si actioneaza inteligent, lucru ce duce la o ordine sociala si astfel poate fi aparata si democratia.