Societatea perfectă de John Kenneth Galbraith - recenzie

John Kenneth Galbraith este autorul unor teorii socio-economice extrem de provocatoare ce au stârnit, de-a lungul ultimilor decenii, interesul atật al criticii de specialitate cật și al opiniei publice și au dat naștere unor vii dispute la nivel internațional.

,,Societatea perfectă”, cea mai recentă lucrare (1996) a profesorului american John Kenneth Galbraith este un eseu ce propune o nouă și incitantă perspectivă pentru ințelegerea realității sociale, economice si politice actuale. Autorul caracterizează perfecțiunea unei societăți, perfecțiune ce poate fi realizabilă prin urmarirea ideilor exprimate in acest eseu.

John Kenneth Galbraith a reusit să explice intru-un mod excepțional intrepătrunderea intre economic și social. In cele 18 capitole se incercă să se răspunda la numeroase intrebări cum ar fi:

- Cum ar arăta o societate perfectă?

- Spre ce țel trebuie să tindem?

- Cum putem astupa tragica prăpastie intre cei favorizați de soartă și cei in nevoie?

- Cum putem construi politica economică in acest sens?

- Cum pot fi făcute instituțiile publice să devină mai echitabile și mai eficiente?

- Cum poate fi protejat mediul inconjurător acum și in viitor?

- Dar problema imigrației, a emigrației, a emigranților?

- Problema puterii militare?

- Ce inseamnă răspunderea și modul de acțiune al societăților și modul de acțiune al societății, echitabile față de partenerii săi de afaceri și față de vecinii ei, intr-o lume aflată intr-o continuă internaționalizare?

- Dar față de săracii planetei?

Autorul afirmă că responsabilitate pentru bunăstarea economică și socială trebuie privită ca un concept general, transnațional.

Scopul acestei cărți este de a spune cum este bine, insă va trebui să se facă o distincție, o demarcație intre cum ar fi perfect și ceea ce se poate realiza. Așadar in aceasta carte este identificat și descris realizabilul, nu doar perfecțiunea, cartea referinde-se la o societatea perfectă ca la o societate realizabilă. Problema cea mai dificilă pentru un eseu cu un asemenea conținut este definirea realizabilului.

Intr-o societate perfectă, fiecare cetățean trebuie să se bucure de libertate individuală, de bunăstare, de egalitate rasială și etnică, de șansa unei existențe ce să-i ofere satisfacții. Autorul recunoaște că nimic nimic nu neagă atât de clar libertățile individuale precum lipsa acută de bani, sau le diminuează până dispar in totalitate.

In cel de-al doilea capitol intitulat ,,O privire generală” se evidențiază competiția inegală dintre cei bogați și prosperi care au bani și influență și votează și cei săraci cu grija zilei de mâine care sunt in numâr mare, dar care mulți dintre ei, din păcate, nu votează. Există democrație, dar nu in mică măsură este o democrație acelor bogați. Guvernul are rolul de a despărți aceste două tabere. Pentru cei săraci guvernul poate fi un factor fundamental de care depinde bunăstarea, iar pentru unii dintre ei chiar supraviețuirea. Pentru cei bogați și bine stuați inseamnă o greutate luată de pe umeri atunci când, la fel in cazul cheltuielilor militare, al Asigurărilor Sociale și al salvării unor instituții financiare falimentare, el servește interesului lor particular. Se remarcă impactul puternic al istoriei asupra societății. Alinierea la mersul istoriei poate prinde contur și poate devein mai aplecată spre compasiune spre a oferi o viata mai bună celor vulmerabili. Acesta fiind subiectul principal al capitolelor ce urmează.

In capitolul ,,Era judecății practice” se face clasificarea economiei din punct de vedere idologic. Există liberalism, socialism sau capitalism. Scopul evident al unei economii sănătoase este de aproduce bunuri, de a oferii in mod efectiv servicii si de a distribui veniturile rezultate de aici intr-o maniera acceptabila din punct de vedere economic. Se remarca faptul ca este total lipsit de sens ca asigurarea bunurilor de larg consum si a serviciilor, fiind o operatiune destul de complexa, sa fie in vreun fel preluata de stat. Se vorbeste despre cauza prabusirii socialismului care furniza consumatorilor o gama restransa de bunuri si servicii rezultatul fiind saracia. In favoarea socialismului a cantarit cel mai mult in constiinta publica doar argumentul traditional. El se rotea in jurul ideii de putere, de posesie a puterii, iar acest lucru a ramas inca adanc incrustat in scoarta cenusie a gandirii de azi.

Daca socialismul nu mai poate fi nicidecum considerat o structura viabila a unei societati perfecte, sau cel putin realizabila, nici capitalismul in forma sa clasica nu mai indeplineste aceasta conditie. Pricipalul motivil constituie faptul ca odata cu dezvoltarea si diversificarea economiei modern, statului i-au fost impuse din ce in ce mai multe responsabilitati. Este vorba in primul rand despre serviciile pe care economia private nu le poate, prin natura sa, oferi. Iar acest lucru, alaturi de avansul economic, creaza o discrepanta din ce in ce mai pronuntata si mai stanjenitoare, intre standardul de viata privat si cel public. O data cu dezvoltarea economica, actiunile si reglementarile sociale devin din ce in ce mai importante, chiar daca socialismul, in sens clasic, devine irelevant. Trebuie luat in considerare faptul: o economie moderna nu poate, fara interventia guvernului, sa ajunga la un nivel performant si la un progress general continuu. Statul este responsabil sa ia masuri adecvate pentru a controla operatiunile de amploare riscante si pagubitoare, crizele si recesiunile dureroase si de lunga durata. Orice presedinte sau prim-ministru stie ca va fi aspru judecat, in perioada alegerilor, stric dupa performantele economiei.