Șomajul

În termenii teoriei economice, somajul este un exces al ofertei de forta de munca fata de cererea pentru forta de munca –adica, un exces de persoane care cauta un loc de munca, comparativ cu numarul de locuri de munca disponibile.

În economiile socialiste ale Europei de Est si ale fostei Uniuni Sovietice, somajul era practic inexistent. Statul aloca resursele economice într-un asemenea fel încât cei care solicitau un loc de munca, îl primeau. Acum ca aceste economii se orienteaza spre o economie de piata, a aparut problema somajului.

Cererea pentru forta de munca

În termeni pur economici, forta de munca este unul dintre factorii cheie ai productiei, sau ai resurselor economice, care este implicat în producerea de bunuri într-o economie. Celelalte sunt terenul ( inclusiv resursele naturale ), capitalul ( resurse facute de om precum masinile si uneltele necesare pentru obtinerea altor produse ) si antreprenoriatul.

Antreprenoriatul este uneori inclus ca parte a fortei de munca si descrie disponibilitatea unor oameni de a-si asuma riscul în dezvoltarea de produse noi sau în pornirea de afaceri noi, adesea sustinând asemenea proiecte cu propriile lor finante. Deoarece forta de munca este un factor de productie, cererea pentru ea este derivata din cererea pentru alte bunuri si servicii într-o economie. De exemplu, în cazul în care cantitatea de calculatoare pe care oamenii doresc sa le cumpere creste, atunci cererea pentru lucratori care sa asambleze aceste calculatoare va creste si ea. Daca cererea scade, scade si cererea de lucratori.

Oferta de forta de munca depinde de factori precum vârsta populatiei, participarea sau neparticiparea femeilor la forta de munca si dorinta de a munci a oamenilor de vârsta angajabila. Însa forta de munca nu este o resursa omogena si un aspect cheie aici este calitatea ofertei de forta de munca-educatia si abilitatile posedate de forta de munca. Aceasta este numita uneori capital uman.

Economistii vorbesc adesea despre piata fortei de munca-piata în care forta de munca este ceruta de producatori si oferita de lucratori-cam în aceiasi termeni ca si pe piata oricarui alt factor de productie.

Indicator economic

Daca piata fortei de munca într-o economie capitalista ar fi eficienta, atunci un exces al cantitatii de forta de munca oferita (somaj)ar duce la scaderea pretului fortei de munca, adica la scaderea ratei salariilor. Acesta ar duce la rândul sau la cresterea cantitatii de forta de munca ceruta de producatori si scaderea simultana a cantitatii de munca oferita de lucratori. În cele din urma oferta de forta de munca va egala din nou cererea pentru aceasta. În acest punct se spune ca piata se curata: nu exista exces de oferta fata de cerere, sau viceversa.

Multi economisti cred ca somajul unei economii indica esecul pietei fortei de munca.

Esecul pietei se spune ca apare datorita faptului ca pretul muncii-rata salariilor-este pastrat mare pe cale artificiala, împiedicându-l sa scada la nivelul sau de echilibru, adica la nivelul la care cantitatea oferita este egala cu cantitatea ceruta. Somajul în acest caz este diferenta dintre cantitatea de forta de munca oferita la rata curenta a salariilor si cantitatea ceruta la aceasta.

Salariile pot fi pastrate mari artificial, ca rezultat al factorilor precum presiunea sindicatelor si legile privind salariile minime. Multi sustin ca acesti factori garanteaza nivele de salarii mai mari pentru cei angajati, împiedica exploatarea lucratorilor de catre producatori si înseamna ca cei ce lucreaza au sanse mai putine sa ajunga la saracie. Altii sustin ca regulile si legile limiteaza nivelul de angajare însusi.

Forta de munca este compusa din oameni având vârsta adecvata de munca, sanatosi si capabili sa lucreze. Însa nu fiecare membru al fortei de munca este dispus sa lucreze. Unii economisti sustin ca însasi existenta avantajelor sigurantei sociale, precum ajutorul de somaj, poate fi o lipsa de motivatie pentru a lucra. Acest lucru este posibil în cazul în care oamenii cred ca venitul suplimentar pe care îl pot castiga lucrând (fata de cazul în care sunt someri) nu justifica efortul implicat. Asemenea indivizi sunt clasificati ca fiind someri voluntari. Ei nu lucreaza pentru ca nu doresc sa lucreze, spre deosebire de somerii involuntari, care doresc sa lucreze pentru salariul disponibil, însa nu pot sa faca acest lucru din cauza ca nu sunt locuri de munca disponibile.