Șomajul

Înainte de a face o sinteza a definitiilor date somajului în literatura de specialitate, trebuie precizat ca, la origine, notiunea de somaj era sinonima cu aceea de inactivitate. Cuvântul somaj din limba româna provine din cuvântul frantuzesc chomage. La rândul sau, acesta deriva din latina caumare, fiind provenit de la cuvântul grec cauma, care înseamna caldura, din cauza careia înceta orice activitate.

Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciaza somajul sunt de doua feluri: indicatori absoluti si indicatori relativi.

Indicatorii absoluti sunt indicatorii de nivel si se refera la numarul efectiv de someri. Ei se exprima în persoane (mii de persoane) si se determina pentru anumite perioade de referinta: lunar, trimestial sau anual. Numarul somerilor se evidentiaza si în corelatie cu anumite variabile demografice, ca vârsta, sex, stare civila, dar si tinând cont de pregatirea profesionala, de nivelul studiilor sau de repartitia teritoriala.

O caracteristica aparte urmarita în ceea ce priveste analiza somajului este durata acestuia. Din acest punct de vedere, se identifica un somaj de scurta durata (sub un an) si un somaj de lunga durata (pe o perioada mai mare de un an).

Somerii, a doua componenta a populatiei active, reprezinta o categorie economica a carei definire a suscitat numeroase abordari.

În statistica româneasca, efectivul somerilor se determina în doua variante: somerii înregistrati, persoanele care au declarat ca în perioada de referinta erau înscrise la oficiile fortei de munca si somaj, indiferent daca primeau sau nu alocatie de sprijin, ajutor de somaj sau alte forme de protectie sociala; somerii in ansamblul BIM (conform definitiei Biroului International al Muncii), persoanele cu vârsta de cel putin 15 ani care în demersul perioadei de referinta îndeplinesc simultan urmatoarele conditii:

" nu au un loc de munca si nu desfasoara o activitate în scopul obtinerii unor venituri.

" sunt în cautarea unui loc de munca, utilizând în ultimele patru saptamâni diferite metode pentru a-l gasi: înscrierea la oficiul de forta de munca si somaj sau la agentii particulare de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunturi sau raspunsuri la anunturi, apel la rude, prieteni, sindicate etc.

" sunt disponibile sa înceapa lucrul în urmatoarele 15 zile, daca s-ar gasi imediat un loc de munca.

Sunt incluse de asemenea:

" persoanele fara loc de munca, disponibile sa lucreze, care asteapta sa fie rechemate la lucru sau care au gasit un loc de munca si urmeaza sa înceapa lucrul la o data ulterioara perioadei de referinta.

" Persoanele care în mod obisnuit fac parte din populatia inactiva (elevi, studenti, pensionari), dar care au declarat ca sunt in cautarea unui loc de munca si sunt disponibile sa înceapa lucrul.

Indicatorul relativ prin care se apreciaza intensitatea somajului este unul dintre cei mai importanti indicatori macroeconomici: rata somajului. Aceasta se determina prin raportarea numarului total de someri la populatia activa si se exprima în procente. Nivelul ratei somajului si evolutia acesteia reprezinta unul dintre barometrele în functie de care se iau anumite masuri de protectie sociala sau decizii de politica economica.

Ca relatie generala de calcul, rata somajului se determina prin raportarea unui indicator absolut care exprima somajul (numarul de someri  S) si a unui alt indicator care masoara populatia de referinta, cel mai adesea populatia activa (Pa):

Concret, acest indicator se poate determina în modalitatile variate. Relatiile de calcul pot sa difere în practica, în functie de legislatia nationala sau de informatiile disponibile. Diferentele care apar sunt determinate de elemente cum ar fi:

" Termenii de raportare, si se refera la numitorul raportului, care poate fi populatia activa sau, de exemplu, populatia în limitele vârstei de munca.

" Continutul indicatorilor primari luati în calcul.

" Sursele de colectare a informatiilor.

" Metodologia de calcul.

Informatiile cele mai precise privind rata somajului sunt obtinute cu prilejiul recensamintelor. Recensamintele si anchetele prin sondaj sunt surse de date foarte costisitoare, care, la nivelul tarii noastre, nu pot fi realizate cu o periodicitate corespunzatoare (lunara) pentru asigurarea cu informatii necesare. Se recurge prin urmare la surse de date administrative, afectate însa de legislatia în vigoare.

În statistica internationala se utilizeaza urmatoarele rate de somaj:

" Rata globala standardizata BIM, care se calculeaza ca raport între numarul somerilor în sensul BIM si populatia totala; are cea mai mare sfera de cuprindere, fiind cea mai utilizata în comparatiile internationale.

" Rata globala standardizata UE, care este raportul dintre numarul de someri si populatia activa civila.

" Rata globala standardizata OCDE, care se determina ca raport între numarul de someri si populatia activa totala.

" Rata partiala de somaj, care se refera la o anumita categorie de forta de munca sau la o anumita regiune geografica sau administrativa si se determina ca raport între numarul de someri proveniti din categoria respectiva si populatia activa din categoria respectiva.

" Rata integrala (compusa) de somaj si de subocupare vizibila, care se calculeaza ca raport între timpul de munca disponibil neutilizat corespunzator persoanelor în somaj si celor aflate în stare de subocupare vizibila (peroane care au un loc de munca, dar care lucreaza involuntar în timp partial) si timpul de munca total disponibil sau timpul de munca utilizat. Aceasta masoara de fapt somajul potential, calculul sau impunandu-se în special pentru cazul tarilor în care subocuparea vizibila are dimensiuni apreciabile. România face parte din categoria acestor tari.

În contextul implicatiilor economice majore pe care le are somajul, al legaturilor acestuia cu inflatia, se vorbeste despre o rata naturala a somajului.