Șomajul - analiză concretă pe exemplul României

Piata muncii din România a suferit transformari semnificative în contextul procesului de tranzitie economica, manifestate în special prin reducerea populatiei active si a populatiei ocupate, prin mentinerea la valori relativ constante a ratei somajului si prin cresterea somajului de lunga durata, fiind afectata în mod deosebit de capacitatea limitata de creare a unor noi locuri de munca. Odata cu diminuarea populatiei ocupate, s-au produs modificari importante pe sectoare, domenii de activitate, regiuni, forme de proprietate, vârsta, statut profesional.

Evolutia resurselor de munca în România s-a aflat, în ultimul deceniu, si sub impactul unor fenomene demografice si sociale precum: accelerarea scaderii natalitatii si mentinerea mortalitatii la un nivel ridicat, cresterea emigratiei, scaderea calitatii serviciilor medicale si de asistenta sanitara. Aceste fenomene au contribuit la cresterea ponderii populatiei în vârsta de 60 ani si peste, precum si la mentinerea la un nivel înalt a ratei de dependenta demografica, cu deosebire în mediul rural.

Somajul

În România, fenomenul somajului a fost recunoscut oficial începând cu anul 1991, odata cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala.

Conform metodologiei BIM (Biroul International al Muncii) somajul a crescut pâna în 1994 când s-a înregistrat o rata a somajului de 10,9% dupa care a urmat o perioada de reducere, iar din anul 1997 rata somajului înregistrat a crescut ca urmare a procesului de restructurare sau de lichidare a unitatilor economice neperformante (în mod special cel minier) culminând cu o rata de 11,8% în anul 1999.

Cauzele principale ale acestei evolutii a populatiei ocupate cât si a somajului au fost: declinul economic general, cu diminuarea volumului productiei, îndeosebi industriale, în conditiile îngustarii pietei interne si pierderii unor importante segmente ale pietei externe, esecul programelor de macrostabilizare si întârzierea privatizarii, reducerea investitiilor si restructurarea unor agenti economici nerentabili, mobilitatea scazuta a fortei de munca în plan teritorial si profesional, constrângerile determinate de mediul economic international.

Somajul este concentrat în zonele urbane. În anul 1996, rata somajului a fost de doua ori mai mare în mediul urban (8,4%) comparativ cu mediul rural (3,6%). Diferenta s-a marit de atunci si în 2000 rata somajului în mediul urban era de 11,7% comparative cu 2,4 în mediul rural. Ratele somajului ramân relativ scazute pentru cei cu nivel educational mai scazut.

Somajul în rândul tinerilor este mai ridicat decât în rândul adultilor. Acest segment este unul defavorizat, deoarece tinerii sufera cel mai mult în contactul cu piata muncii fiind dezavantajati fata de categoriile de vârsta adulta, atât prin faptul ca, ani de-a rândul aceste din urma segmente de populatie au fost tinute în supraocupare, chiar daca economia a fost si este în recesiune, cât si ca lipsa a experientei în munca – privita ca o cerinta uneori obligatorie la angajarea într-un loc de munca. Fenomenul este evident daca se compara structura pe vârste a populatiei active cu cea a somerilor, aceasta din urma fiind mult mai “tânara” si este chiar mai grav la nivelul fortei de munca feminine, pentru care ponderea somajului tinerelor atinge tot timpul valori mai mari decât pentru întreaga categorie a populatiei somere.

Analiza somajului

Valorile maxime ale ratei somajului înregistrat nu au depasit în România 11% (perioadele 1991-1994 si 1997-1998), fiind astfel cu pâna la 10 puncte procentuale mai reduse decât valorile maxime din perioada de tranzitie pentru NSM-10, în prezent situându-se la 50% fata de media înregistrata de acestea.

Desi evolutia asteptata pe piata muncii ar fi trebuit sa înregistreze o crestere a ratei somajului si a numarului de someri, agricultura de subzistenta înregistrata în special la mijlocul anilor `90, ilustrata de ponderea mare a agriculturii în ocuparea totala si migratia recenta pentru munca în strainatate au avut pâna în prezent un efect de protectie pe piata muncii împotriva unei cresteri mari a somajului. Nivelul somajului BIM pentru persoanele de sex masculin a înregistrat, în perioada 1999–2004, valori mai ridicate decât ale somajului feminin. Rata somajului BIM pentru barbati a înregistrat în anul 2004 la nivelul tarii o valoare de 9,0%, comparativ cu 8,0% în UE-25 si 7,6% în UE-15. Rata somajului BIM pentru femei a fost în acelasi an de 6,9%, comparativ cu 10,0% în UE-25 si 9,1% în UE-15.

În perioada 1999-2004, scaderi ale numarului somerilor BIM mai importante s-au înregistrat în mediul urban decât în mediul rural. Rata somajului BIM a scazut de la 10,3% în 1999 la 9,5% în 2004 pentru mediul urban, iar în mediul rural de la 3,5% în 1999 la 2,8% în 2001, urmata de o crestere pâna la 5,4% în 2002, apoi o scadere de pâna la 4,3% în 2003, crescând pâna la 6,2% în 2004.

Reducerea numarului somerilor cu studii medii sau profesionale este o reflexie a structurii economiei, axata pe ramurile cu valoare adaugata redusa sau medie, ce reprezinta în prezent „motorul principal” al cresterii economice. Aceasta justifica necesitatea mutarii accentului catre investitia în învatamântul vocational si, mai ales, catre cea în formarea profesionala continua. Diferentele pe sexe arata pe de o parte efectul restructurarii care, în cea de a doua recesiune a tranzitiei a afectat în principal ramurile de activitate cu o prevalenta a fortei de munca masculine, iar, pe de alta parte, caracteristicile cresterii economice actuale „conduse” într-o masura destul de accentuata de ramuri de activitate cu o prevalenta a fortei de munca feminine. Reducerea somajului la segmentele de forta de munca cu pregatire foarte redusa reflecta în mare parte retragerea acestora din activitate.