Șomajul - dezechilibre macroeconomice pe piața muncii

SOMAJUL

Incepand cu anii 1930, organizatia Gallup din S.U.A. a realizat tot felul de sondaje de opinie pe tema celei mai importante probleme cu care se confrunta natiunea. Raspunsurile, nefiind restranse la domeniul economic, puteau fi incluse si drogurile, criminalitatea, poluarea sau razboiul nuclear. In 1981, in conditiile in care rata inflatiei se exprima printr-un numar de doua cifre, majoritatea celor chestionati au desemnat inflatia ca fiind cea mai importanta problema a tarii. Doi ani mai tarziu cand somajul depasise si el 10%, atingand un nivel record pentru perioada de dupa marea criza, majoritatea populatiei considera ca principala problema a S.U.A. este somajul. In 1989, dupa 7 ani de expansiune si inflatie redusa, nici inflatia nici somajul nu mai erau percepute ca probleme majore; exact la fel se infatisa situatia si in perioada stabila a anilor '60.

Ori de cate ori indicii saraciei - suma dintre rata somajului si cea a inflatiei - au valori ridicate, putem fi siguri ca vor candida la postul de cea mai grava problema a societatii. Atunci cand somajul si inflatia sunt mari, ele devin prioritate nationala si au capacitatea de a influenta rezultatele alegerilor. Cand sunt scazute ca nivel, ele dispar practic de pe lista problemelor de solutionat.

Cum pot cei care se ocupa de stabilirea politicii economice sa masoare costurile relative ale diferitelor optiuni si cum ar trebui ei sa faca acest lucru?

Un raspuns posibil este oferit de teoria ciclului economic politic. Conform acestei teorii, actiunile si masurile sunt astfel pozitionate in timp ancat rezultatele pozitive sa fie obtinute in preajma alegerilor. Desigur inflatia (sau recesiunea in masura sa o opreasca)va veni si ea dar mai tarziu, dupa alegeri.

FORTA DE MUNCA SI SOMAJUL

Slujbele sunt importante.Ele inzestreaza lucratorii nu numai cu venit,dar,de asemenea,cu statut social si un sens al implinirii ( al realizarii).Pentru economie,slujbele reprezinta intrebuintarea resurselor noastre de munca pentru a produce produsele si marfurile dorite.Deci,atat muncitorii individuali cat si societatea,in general castiga (obtin profit)cand oamenii muncesc.Pentru aceste motive,un scop major al politicii economice ar fi protejarea ocuparii integrale a fortei de munca,adica sa se asigure ca oricine cauta slujba poate gasi una.

Consideram forta de munca ca fiind toate persoanele peste 16 ani care muncesc pentru a fi platite sau sunt in cautarea unui loc de munca.

Pentru a da un sens a ceea ce este somajul trebuie clarificat conceptual de ocupare integrala.Ocuparea integrala a fortelor de munca (full employement) nu inseamna ca fiecare are o slujba.Din contra,putem avea ocupare integrala a fortei de munce chiar cand se merge la scoala,cand oamenii sunt in spital si oamenii in varsta se bucura de pensionarea lor.Nu exista un motiv de ingrijorarea ca oricine poate sa munceasca,ca exista slujbe garantate pentru toate acele personae care sunt gata sa munceasca si care doresc sa caute slujbe.

Prima grija este aceea de a deosebi acei indivizi care sunt gata sa munceasca si acei indivizi care,din motive personale sau institutionale,nu sunt disponibili pentru slujba.

Forta de munca consta din orice persoana peste 16 ani care munceste in present plus toti aceia care nu muncesc dar sunt in cautarea unei slujbe.

De asemenea,indivizii sunt considerati ca angajati intr-o anumita saptamana chiar daca lipsa lor de la munca este datorata petrecerii concediului de odihna,concediu medical,greva etc.Toate aceste persoane sunt privite ca persoane care au slujba,dar momentan nu muncesc.De asemenea,sunt considerati ca angajati,membrii familiei care nu sunt platiti,dar care muncesc intr-o intreprindere familiala.Oamenii care nici macar nu sunt angajati si nici nu sunt considerati ca facand parte din forta de munca se considera un fel de neparticipanti asa cum se reflecta in figura urmatoare: