Șomajul în Județul Bihor

1. Apariţia şomajului

Munca reprezintă o condiţie naturală permanentă a existenţei şi progresului societăţii. Aşa cum oamenii nu pot să înceteze să consume bunuri economice, tot aşa ei nu pot înceta să producă prin muncă bunurile respective. În felul acesta, a apărut problema ocupării mâinii de lucru. Odată cu aşezarea producţiei pe tehnica maşinistă a apărut un fenomen economic nou - înlocuirea muncii oamenilor cu <<munca>> maşinilor. Inutilizarea unei mase de oameni a dobândit uneori dimensiuni îngrijorătoare. Concomitent a fost pusă în cauză problema unor „supravieţuirii” unor oameni din cauza privării lor de posibilitatea de a-şi pune energia fizică şi intelectuală, îndemânarea fizică şi priceperea în slujba obţinerii surselor de existenţă. S-a ajuns la situaţii în care oferta de forţă de muncă depăşeşte cererea pentru acest prodfactor. Astfel, a apărut fenomenul de ocupare incompletă a forţei de muncă, fenomenul şomajului.

2. Conţinutul principal al conceptului <<şomaj>>

Şomajul este un concept al cărui conţinut continuă să fie înţeles şi interpreta în moduri diferite. Potivit unor opinii, termenul se poate aplica la fel de bine la indivizi ca şi la întreprinderi, sau la anumite activităţi. Cea mai frecventă întrebuinţare a termenului se referă la oameni, la o anumită situaţie a unor oameni capabili de muncă. În esenţă şomajul este un fenomen economic, care presupune depăşirea cererii de forţă de muncă de către ofertă (C < O); deci ieşirea unor oameni apţi de muncă din activitate şi trecerea lor în inactivitate, şi stăruinţele din partea lor în vederea găsirii unor alte locuri de muncă. Deşi numeroşi specialişti definesc şomajul ca fiind <<oprirea forţată a muncii>>, alţi sunt de părere că şomajul reprezintă << încetinirea muncii, normală, periodic sau anormală>>. Oamenii apţi de muncă aflaţi în această situaţie sunt numiţi în mod curent şomeri. Criteriul pe bază căruia şomerii se deosebesc de nonşomeri este nonapartenenţa invonluntară sau apartenenţa regulată la o întreprindere , asociaţie, firmă etc.

Deşi la prima vedere, definirea unui şomer se pare a fi o operaţiune foarte simplă, în realitate lucrurile sunt mai complexe.

Menţionăm câteva situaţii concrete:

• Este oare şomer un muncitor care din motive tehnice – revizuirea sau repararea unei linii tehnologice – nu lucrează 5 zile consecutive dintr-o lună?

• Poate fi considerat şomer un student care nu găseşte loc de muncă în vacanţa mare?

• Este sau nu este şomer un actor care între procesele de turnare nu lucrează?

Înţelegerea şomajului în viziunea Biroului Internaţional al Muncii – organizaţie care face parte din sistemul Naţiunilor Unite – în concordanţă cu, care şomer este orice persoană care îndeplineşte concomitant şi cumulative următoarele condiţii:

-Are o vârstă de peste 15 ani;

-Este apt (capabil) de muncă;

-Nu are loc de muncă;

-Este disponibil pentru o muncă salariată sau nesalariată;

-Este efectiv în căutarea acestui loc de muncă.

În România, Legea nr. 1 din 1991 şi Legea nr. 86 din 1992stabilesc limita vârsta de 16 ani.

Criteriile cuprinse în definiţia B.I.M. aduc multe clasificări şi precizări deşi ele nu excludeîn întregime riscul de a nu cuprinde în rîndul şomerilor persoane care de fapt nu au unde muncii deşi doresc să muncească

3. Trăsăturile şomajului

Principalele trăsături ale şomajului sunt următoarele:

1. Şomajul este un fenomen economic care exprimă subocuparea sau mai exact neocuparea parţială a celui mai important prodfactor forţa de muncă. Uneori acest fenomen mai este numit subutilizare sau inutilizare parţială a forţei de muncă. Deşi acest concept subsumează şi realităţi identice, identitatea lor nu este nici totală, nici absolută, ci doar parţială şi relativă. Subutilizarea:

a) situaţii în care oferta de forţă de muncă depăşeşte cererea ( O > C ) ;

b) situaţii în care, la nivelul firmelor (întreprinderilor) forţa de muncă nu este folosită în raport cu posibilităţile sale productive, la nivelul întregului său potenţial;

c) exprexia << subutilizare>> poate fi sinonimă cu <<folosirea defectuoasă a forţei de muncă>>, cu folosirea incompletă a forţei de muncă etc.

2. Şomajul este un fenomen economic care exprimă existenţa unei inegalităţi între oferta şi cererea de braţe de muncă, inegalităţi în care oferta (O) este mai mare decât cererea ( C ) deci O > C.

3. Această inegalitate exprimă în fapt un dezechilibru între oferta şi cererea de mână de lucru pe un plan mai cuprinzător, un dezechilibru între potenţialul uman activ de care dispune societatea, pe de o parte, şi potenţialul uman pe care ea îl ocupă în mod efectiv, pe de altă parte. Şi dacă dezvoltăm această idee, ajungem să constatăm că acest dezechilibru se reflectă într-un alt dezechilibru al mecanismului economic global şi anume între potenţialul uman ocupat şi potenţialul uman efectiv utilizat. De fapt aici este vorba despre următoarele potenţiale şi concepte care le exprimă; potenţialul uman activ existent de care dispune societatea la un moment dat; potenţialul uman activ ocupat în mod efectiv; potenţialul uman efectiv folosit sau utilizat în mod concret. Concomitent apar noţiunile opuse de <<potenţial uman activ neocupat>>, <<potenţial uman activ neutilizat>>.