Șomajul în România

. Dimensiunile şi evoluţia şomajului

Fenomenul şomajului, avându şi premisele în disfuncţionalităţile economiei socialiste, în particular în domeniul ocupării forţei de muncă, a fost un însoţitor permanent al perioadei de tranziţie la economia de piaţă, pentru ca, ulterior, acesta să se cronicizeze şi să se manifeste şi în perioadele recente de creştere economică. Odată cu prima reglementare juridică în materie, respectiv Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, şomajul a început să fie evidenţiat pe baza înscrierii la oficiile de şomaj, pentru ca, începând cu anul 1994, să fie evaluat şi prin anchete în cadrul gospodăriilor, reflectând şomajul în sensul criteriilor Biroului Internaţional al Muncii (BIM). Tabloul evoluţiei şomajului, pe ani, se prezintă astfel:

Evoluţia şomajului în perioada 1991 – 2007

Anul Număr şomeri înregistraţi la sfârşitul anului Rata şomajului înregistrat Număr de şomeri BIM (în mii persoane) Rata şomajului BIM (în %)

1991 337,4 3,0

1992 929,0 8,4

1993 1164,7 10,2

1994 1323,9 10,9 971 8,2

1995 998,4 8,2 968 8,0

1996 652,0 6,2 791 6,7

1997 816,3 9,3 706 6,0

1998 1025,0 10,4 732 6,3

1999 1130,3 11,8 790 6,8

2000 1007,1 10,5 821 7,1

2001 826,9 8,8 750 6,6

2002 760,6 8,4 845 8,4

2003 658,9 7,4 692 7,0

2004 557,9 6,3 680 6,8

2005 523,0 5,9 650 6,5

2006 460,5 5,2 630 6,3

2007 367,8 4,1 500 5,0

Sursa: Anuarul Statistic al României 1992 2004; Buletinul de statistică 1997 2007, Anchetele asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO) 1994 2007

Dacă realizăm o analiză mai profundă a valorilor lunare din intervalul dat, observăm că rata şomajului a avut o evoluţie oscilantă: a crescut continuu, cu mici variaţii lunare, în perioada februarie 1991 martie 1995, urmând scăderi, iarăşi creşteri (din ianuarie 1997 până în aprilie 2000), pentru ca apoi să scadă continuu, ajungând până la 5,9% în anul 2005. În 2006 rata şomajului a înregistrat un nivel de 6,3%. Şomajul maxim a fost atins în 1994, când aproape 1,3 milioane de persoane nu aveau loc de muncă.

Pe de altă parte, din analiza dinamicii lunare a şomajului în perioada februarie 1991 – decembrie 2007 (calculată în procente faţă de luna anterioară) se desprind o serie de concluzii:

- rata lunară a intrărilor în şomaj a fost deosebit de ridicată în anul 1991, cu deosebire în prima jumătate a sa, datorită declanşării mecanismului de urmărire a numărului şomerilor şi de acordare a unor sume băneşti compensatorii;

- perioada cuprinsă între februarie 1991 şi februarie 1993 s a caracterizat printr o creştere continuă (cu excepţia lunii aprilie a anului 1992) a numărului persoanelor intrate în şomaj;

- noile intrări s au temperat relativ în perioada februarie 1993 – februarie 1995, când evoluţia şomajului a fost fluctuantă, cu tendinţă de creştere uşoară;

- începând cu februarie 1995, cu excepţia lunilor de iarnă (decembrie 1995 – ianuarie 1996 –februarie 1996), şomajul a început să scadă, cel mai mic număr de şomeri înregistrându se la sfârşitul perioadei (decembrie 1995);

- perioada cuprinsă între ianuarie 1997 – aprilie 1998 a înregistrat o creştere a şomajului, urmată de o scădere în perioada mai 1998 – august 1998, iar apoi o nouă creştere a numărului de şomeri până în februarie 2000;

- în lunile de iarnă (ianuarie, februarie) ale anilor 2000, 2001, 2002 s a înregistrat o creştere a numărului de şomeri, datorită lipsei de locuri de muncă;

- în anul 2002 s a înregistrat cea mai ridicată rată lunară a intrărilor în şomaj (144%);

- după 1999, şomajul înregistrat a început să scadă, dar şomajul în sens BIM este în scădere abia după 2002;

- comparativ cu anii anteriori, în anul 2004 numărul persoanelor intrate în şomaj ca urmare a disponibilizărilor a fost mult mai mic, numai faţă de anul 2003 numărul acestora scăzând cu 92.442 persoane. Din numărul total de 278.080 de persoane intrate pe parcursul acestui an în şomaj şi provenite din disponibilizările care au avut loc ca urmare a aplicării programelor de restructurare şi privatizare a diferitelor sectoare de activitate, doar 67.042 persoane provin din disponibilizări colective, restul de 211.038 persoane provenind din disponibilizările curente de personal (ANOFM 2005, p. 4 ).

- numărul şomerilor înregistraţi la sfârşitul lunii mai 2005 era de 495.934 mii persoane, rata şomajului fiind de 5,5%. Comparativ cu luna mai din anul 2004, numărul şomerilor înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă a fost mai mic cu 121.900 mii persoane. Faţă de luna aprilie, numărul şomerilor a scăzut cu 10%, de la 511.274 (rata 5,7%).

- în 2006 numărul şomerilor după criteriile BIM era de 630.000. Rata şomajului a scăzut cu 0,2 puncte procentuale faţă de trimestrul corespunzător din anul 2005, potrivit criteriilor BIM, arată datele publicate de INS (datele publicare de INS au ca sursă "Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO)" care se realizează trimestrial, în conformitate cu Regulamentul Consiliului şi Parlamentului European din 1998 cu privire la organizarea unei anchete statistice selective asupra forţei de muncă în Comunitatea Europeană.)

- în 2007 rata şomajului la nivel naţional a fost de 4,1%, în decembrie, cu 0,1% mai mică decât în luna precedentă, cel mai ridicat nivel al ratei şomajului înregistrându se în judeţul Vaslui (9,6%), iar cel mai scăzut în Ilfov (1,5%), a anunţat Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). Rata şomajului din ultima lună a anului 2007 a fost cu 1,1 puncte procentuale mai mică decât în perioada similară a anului 2006, iar numarul de şomeri a scăzut, în decembrie, cu peste 4.000 de persoane, ajungând astfel la 367.838 persoane.