Șomajul și Șomerii

Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce îşi schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a devenit o problemă macro socială. Ocuparea forţei de muncă în activităţile economico sociale şi şomajul dovedesc modul cum funcţionează piaţa muncii într-o perioadă sau la un moment dat. Raportul dintre cererea şi oferta de forţă de muncă determină ocuparea sau şomajul în anumite condiţii de timp şi de spaţiu.

1. Şomajul şi şomerii: definiţie

Şomajul este o stare negativă a populaţiei active disponibile, care nu găseşte locuri de muncă, din cauza dereglării relaţiei dintre dezvoltarea economiei, ca sursă a cererii de muncă şi evoluţia populaţiei, ca sursă a ofertei de muncă. În condiţiile contemporane, şomajul este considerat ca un dezechilibru al pieţei muncii naţionale, adică dezechilibru între cerere globală de muncă şi oferta globală de muncă

Acest dezechilibru reflectă un excedent al ofertei de muncă faţă de cererea de muncă, având niveluri şi sensuri de evoluţie diferite pe ţări şi perioade. El a înregistrat iniţial un caracter temporar, pentru ca în prezent să fie permanent, fără să excludă însă total şi definitiv existenţa unei stări de ocupare optimală a forţei de muncă.

Şomerii sunt acele persoane din cadrul populaţiei active disponibile, care doresc să lucreze şi caută un loc de muncă retribuit, deoarece nu au un astfel de loc în mod curent. În rândul şomerilor se cuprind persoanele care şi-au pierdut locul de muncă pe care l-au avut, precum şi noii ofertanţi de forţă de muncă, care nu găsesc unde să se angajeze.

Şomerii, în conformitate cu criteriile Biroului Internaţional al Muncii (BIM), sunt persoanele de 15 ani şi peste, care în cursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

- nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;

- sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele patru săptămâni diferite metode pentru a-l găsi: înscrierea la agenţia de ocupare şi formare profesională sau la agenţii particulare de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunţuri şi răspunsuri la anunţuri, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate etc.;

- sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă şi-ar găsi imediat un loc de muncă.

Sunt incluse, de asemenea:

persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referinţă;

persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi, pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul.

Pe piaţa muncii se pot întâlni: o situaţie de echilibru, care reflectă o ocupare optimă a forţei de muncă şi o situaţie de dezechilibru, care reflectă un grad de subocupare sau de supraocupare a forţei de muncă.

Şomajul voluntar reprezintă persoanele care refuză salariul oferit sau se află în imposibilitatea de a accepta acest salariu. Un asemenea şomaj arată că sunt şi persoane care nu pot să se angajeze într-o activitate deoarece nivelul ridicat al salariilor, determinat prin negocieri colective, generează diminuarea cererii de muncă.

Şomajul involuntar reprezintă persoanele neocupate care ar fi dispuse să lucreze, acceptând chiar un salariu nominal mai mic decât salariul existent, sperând că atunci când cererea efectivă de muncă se va mări, va creşte şi nivelul ocupării.

2. Cauzele, formele şi costurile sociale ale şomajului

2.1 Cauzele şomajului

Şomajul, ca dezechilibru macrosocial, are multiple cauze, care pornesc de la statutul economico-social, atât al celor care angajează forţa de muncă, cât şi al celor care oferă forţa de muncă, în condiţiile pieţei.

Cauzele şomajului sunt examinate de specialişti, pornindu-se de la gruparea lor în: cauze generatoare de şomaj de dezechilibru şi cauze generatoare de şomaj de echilibru.

a) Cauzele generatoare de şomaj de dezechilibru reprezintă, aşadar, procese economico-sociale complexe, cum ar fi: evoluţia nefavorabilă a activităţilor economice sau substituirea muncii prin capital; presiuni din partea organizaţiilor sindicale privind sporirea salariului minim; creşterea ofertei de muncă, îndeosebi din partea noilor generaţii care au atins vârsta legală de muncă, creşterea ce nu se corelează cu nivelul salariului; creşterea ofertei de muncă din partea unor persoane de vârsta a doua;

b) Cauzele care generează şomaj de echilibru provin, în esenţă, din necorelarea cererii cu oferta de muncă în mai multe situaţii ca: în desfăşurarea anumitor activităţi; în ocuparea unor locuri de muncă; în dezvoltarea unor entităţi teritoriale; în angajarea pe diferite locuri de muncă a persoanelor care nu au calificarea corespunzătoare; în transmiterea informaţiilor necesare privind existenţa diferitelor locuri de muncă.