Specificul metodelor de gestiune logistică a stocurilor în cadrul stocurilor de materii prime

1) Metoda MRP 1

Primele soluţii informatice de planificare a resurselor organizaţiei (întreprinderii) au apărut la mijlocul anilor ’60, atunci când a fost dezvoltată tehnica MRP, ca metodă de planificare orientată pe reducerea stocurilor de materii prime, materiale şi produse finite.

Pe baza acestei tehnici de management au fost proiectate sistemele informatice de tip MRP 1 (Material Requirements Planning), care operau folosind următorii parametri:

- Necesarul de fabricat, bazat pe comenzile de la clienţi;

- Fişele tehnologice;

- Situaţia stocurilor pentru fiecare articol;

- Durata medie a unei aprovizionări.

Sarcinile principale ale sistemei MRP 1 sunt:

- garantarea asigurării cu materiale şi componente în orice moment;

- menţinerea unui nivel mic al stocurilor de materiale, de produse în curs de execuţie, de produse finite;

- planificarea operaţiilor de producţie, graficelor de livrare, operaţiilor de aprovizionare.

Sistema MRP 1 livrează mai rapid acele materiale, care la momentul respectiv sunt necesare în primul rând, şi reţine intrările anticipate de materiale, astfel asigurând o intrare concomitentă a tuturor materialelor, din care se va constitui produsul final. Aceasta permite evitarea situaţiilor, în care din cauza lipsei unui anumit component se întrerupe întreg procesul de producţie. Scopul principal al sistemei date este să formeze, să controleze şi când este necesar să modifice termenul de executare a comenzii, în aşa mod încât toate materialele, necesare producţiei, să fie livrate concomitent.

Principalele avantaje ale acestei metode sunt:

- Garantarea asigurării cu materiale şi reducerea reţinerilor în livrarea lor;

- Reducerea rebuturilor, apărute în procesul de producţie din cauza detaliilor necorespunzătoare;

- Asigurarea consecutivităţii proceselor de producţie, ceea ce conduce la eficientizarea monitorizării operaţiilor.

Dar totodată aceasta metodă include şi multe dezavantaje, precum:

- Cerinţe ridicate faţă de programele informatice, pe care se bazează gestiunea acestei sisteme;

- Posibilităţi limitate în ceea ce priveşte livrarea produselor în loturi mici şi cu o periodicitate ridicată, care decurge din tendinţa cererii de a se individualiza tot mai mult;

- Nu este sensibilă la modificările pe termen scurt a cererii.

În aşa mod, funcţionalitatea metodei respective se regăseşte la întreprinderile cu producţie în masă, de serie mare, în care ciclurile de producţie sunt relativ lungi.

2) Metoda MRP 2

Întâlnit sub denumirea de “managementul resurselor de producţie” sau “managementul distribuţiei resurselor de producţie”, MRP 2 a realizat un impact deosebit asupra întregului sistem de producţie prin posibilităţile de extindere oferite de perfecţionarea continuă a performanţelor tehnicii automate de calcul.

Astfel la începutul anilor ’80, pe baza sistemelor MRP1 au apărut sistemele MRP2 (Manufacturer Resource Planning), care, pe lângă planificarea necesarului de materiale (MRP), mai vizau:

- planificarea vânzărilor;

- planificarea producţiei;

- planificarea aprovizionărilor;

- planificarea necesarului de capacităţi de producţie;

- furnizarea unor situaţii informaţionale de natură economico-financiară (bugete, prognoza etc.)

Cu toate că sistema MRP 2 include în sine sistema MRP 1, prima are unele avantajele suplimentare: o mai bună satisfacere a cererii consumatorilor pe baza reducerii ciclului de producţie, reducerea stocurilor, o mai bună organizare a livrărilor.

O mare importanţă în sistema MRP 2 o are gestiunea feedback-ului. De exemplu, un furnizor care nu reuşeşte să livreze materialele la termenul stabilit, trebuie să prezinte un raport cu privire la întârzieri, la momentul când a sesizat problema. Datorită acestor caracteristici metoda respectivă este utilizată cu succes şi în producţia de serie mică, spre deosebire de MRP 1.

3) Metoda Just In Time (JIT)

Aceasta metodă este considerată de specialişti ca o condiţie importantă pentru obţinerea unei organizări superioare a producţiei, iar aplicarea ei contribuie la reducerea costurilor de producţie aferente stocurilor de materii prime, materiale, piese şi subansambluri.