Specificul Sistemului Bancar European și American

Istoria actualei notiuni “sistem bancar” isi are originea in trecutul indepartat, avind in vedere faptul ca au fost descoperite dovezi foarte vechi care atesta desfasurarea unor activitati care intr-o forma mai mult sau mai putin evoluata au reprezentat primii pasi in directia aparitiei si dezvoltarii practicilor bancare.Aparitia primelor sisteme bancare se atesta inca din sec. VI-VII in Grecia si Roma antica.

La moment in lume exista doua mari puteri bancare: sistemul bancar european si american. In continuare ne vom referi la aceste doua abordari.Aceste doua sisteme bancare se deosebesc prin oferta de produse si servicii bancare, acordate clientilor sai. Datorita legislatiei, in SUA, activitatea bancara a fost separata de cea comerciala si industriala, dar conceptul de banca universala a aparut incepind cu anii “99. Ca urmare a acestui cadru strict al reglementarilor, inovatiile financiare de diferite tipuri s-au multiplicat cu rapiditate in SUA comparativ cu Europa. Singura banca din SUA care a reusit sa se declare universala este Citicorp, dorind sa ofere astfel clientilor din intreaga lume toate tipurile de produse si servicii pentru multe categorii de beneficiari. Un exemplu tipic de banca nord-americana este American Express. Daca e sa ne referim la sistemul bancilor din Europa atunci, bancile comerciale mari si cu traditie din Europa occidentala sunt organizate pe zone geografice si in cadrul acestora, pe tipuri de activitati. De exemplu, Grupul ING din Olanda, infiintat la inceputul secolului al XIXlea, este un actor important pe piata financiara europeana si unul dintre cei mai mari furnizori de servicii financiare integrate, combinind activitatea bancara cu cea de asigurari si cu cea de management al investitie. Chiar daca aceste doua mari puteri sunt independente din anul 2004, cotele de piata ale bancilor straine în tarile din Europa de est se ridicau în medie la 75 la suta. Acest fapt a favorizat formarea pietelor de credit concurentiale si adecvarea ofertei de servicii financiare la cerintele economiilor locale.

Majoritatea tarilor din Europa Centrala si de Est au incercat in ultimii 15 ani sa creeze conditiile necesare pentru ca sistemul lor bancar sa poata raspunde cerintelor de functionare impuse de economia de piata. Acest proces s-a dovedit a fi foarte dificil, avind in vedere rolul acordat bancilor in fostele economii planificate centralizat. Totodata, trebuie sa luam in consideratie lipsa experientei acestor banci in evaluarea creditelor, absenta legilor referitoare la garantii, slaba dezvoltare a sistemelor prudentiale, creditarea intreprinderilor cu pierderi. Principalele probleme care se constata in bancile din Europa sunt obstacolele redutabile reprezentate de mentalitatea, atitudinea si comportamentul unor angajati si modificarea frecventa a reglemenatrilor nationale.Deoarece bancile din Europa au ca prioritate stabilirea politicii si strategiei pe termen scurt, sistemul de management al calitatii a managementului aproape ca nu si-a gasit locul cel putin pentru moment.

Specific pentru ambele sisteme bancare este faptul ca emisiunea monetara a luat treptat forma unui monopol de stat iar in schimb banca isi asuma alte functii, pe care fiecare tara le organizeaza in dependenta de specificul economiei.

Pentru a caracteriza fiecare sistem bancar aparte este necesar sa determinam care sunt principalele componente ale acesteea care au determinat evolutia si dezvoltarea acestora. Economia britanica a avut o pozitie importanta pe arena mondiala, nu doar in dezvoltarea industriala si comerciala, ci si in organizarea sistemului bancar. Grupul bancar britanic HSBC este primul grup bancar din Europa. Supranumita “banca lumii”, HSBC are sediul central in Londra.

În ceea ce priveste evolutia istorica a bancilor universale germane, proeminenta acestora în finantarea industriei este consecinta unei ramâneri în urma din punct de vedere economic a Germaniei, situatie în care finantarea de catre banci a economiei a constituit singura solutie viabila. În cazul Angliei, pe masura ce nevoia de fonduri pe termen lung a crescut, capitalurile acumulate în perioadele anterioare au fost utilizate, iar apelul la fondurile bancare nu a fost necesar.

În cazul Germaniei, bancile sunt cele care au realizat mobilizarea capitalului extern pentru finantarea industriei, fondurile fiind insuficiente.

Sistemul financiar bancar german este format din:

Banci universale-se implica într-o gama variata de activitati (colectarea depozitelor, acordarea creditelor, ipoteci, subscriere de titluri, investitii în actiuni, etc.)

Banci comerciale -sunt reprezentate de cele trei mari banci comerciale Deutsche Bank, Dresdner Bank si CommerzBank, precum si bancile regionale, de filiale ale bancilor straine si de alte banci private

Banci populare-sunt institutii bancare care nu functioneaza în de economii scopul maximizarii profitului, ci în interes public; ele exista la trei nivele:local, regional si national.

Banci cooperatiste-functioneaza conform unui principiu mutual, deponentii acestora fiind în acelasi timp si actionari; ele exista la cele trei nivele.

Banci specialiste-furnizeaza o gama mai restransa de servicii decât bancile universale; se specializeaza în creditul ipotecar, agricol, finantarea micilor afaceri, etc.