Strategia de dezvoltare a învățământului superior din Argentina 2016-2020

Master Economie Internațională și Afaceri Europene, 2017

Introducere

Sistemul educațional a suferit modificări la nivel mondial, urmând trendurile economice și politice naționale și internaționale. Joseph Stiglitz consideră că economia de piață nu a reușit să aducă beneficiile sociale așteptate de economiile emergente, precum Argentina. Probleme ca rata șomajului sau pauperitatea au crescut, în ciuda îndeplinirii condițiilor financiare stabilite de organizațiile internaționale, unde o temă importantă de discuție este rolul pe care îl va avea universitatea: o instituție-incubator pentru valorile democratice și viitori lideri sau specialiști pregătiți pentru sectorul corporativ. S-a dezvoltat o abordare de tip business asupra educației terțiare, care înțelege valoarea unei universități prin prisma câștigurilor absolvenților. Creșterea ratei șomajului cauzată de recesiunea din sectorul industrial este o realitate.

I. Analiza contextului

I.1. Contextul social și economic

Argentina - cel mai mare stat vorbitor de limba spaniolă. Cu o suprafață întinsă de 2.780.400 km2, Argentina este a opta țară ca mărime în lume, a doua în America de Sud și cel mai mare stat vorbitor de limba spaniolă.

Se înregistrează un trend crescător al populației din Argentina - în anul 2000 populația se ridica la 37.057.453 locuitori, iar în anul 2015 aceasta a crescut la 43.416.755 locuitori . Argentina se află pe locul al 33-lea ca populație totală din lume și al 3-lea în America de Sud. Cu toate acestea, densitatea populației este de 15 persoane/km², mult sub media mondială (50 persoane/km2).

Rata de creștere a populației nu a suferit fluctuații semnificative în perioada 2000-2014, ajungând de la 1.11% la 1.01%. Se observă un spor natural pozitiv întrucât, deși rata natalitații a înregistrat un ritm descrescător în perioada 2000-2014 (de la 19.4 la 17.5 de născuți-vii la 1000 locuitori), rata mortalității a scăzut, de la 18 decese la 11.5 decese la 1000 de nașteri. În ceea ce privește educația, aceasta trebuie să cunoască o dezvoltare cantitativă și calitativa pe termen lung, pentru a putea face față unui număr mai mare de elevi și a unei concurențe tot acerbe pe piața muncii.

Cu toate acestea, fenomenul de îmbătrânire a populației începe să își facă simțită prezența, deoarece în perioada 2000-2014, ponderea persoanelor sub 15 ani a crescut, ajungând la 25.2% din totalul populației, aflându-se sub media mondială (28%), iar procentul persoanelor de peste 65 ani a fost relativ mare, respectiv 10.9%, fiind în creștere începând cu anul 2000. Totuși, spre deosebire de țările dezvoltate, Argentina este o țară în curs de dezvoltare, iar aceste efecte mondiale nu se resimt așa puternic.

Indicele dezvoltării umane foarte ridicat în Argentina - în anul 2014, valoarea IDU a fost 0.836, ocupând locul 40 pe plan mondial și locul al 3-lea pe continentul american. Indicele dezvoltării umane măsoară speranța de viață, gradul de alfabetizare, educația, standardul de viață și calitatea vieții pentru toate țările, reprezentând un mijloc standardizat de măsurare a bunăstării. În Argentina, speranța de viață este de 76.3 ani, media anilor de studiu a fost de aproximativ 9.8 ani, iar venitul național brut a ajuns la 22.1 mii dolari la paritatea puterii de cumpărare.

Valoarea PIB-ului Argentinei a înregistrat fluctuații ca urmare a efectelor crizelor economice mondiale. Deși PIB-ul a scăzut dramatic din anul 2000, acesta și-a revenit în fiecare an, în anul 2008 ajungând la valoarea de 363.137 miliarde . Cu toate că PIB-ul a mai cunoscut fluctuații și scăderi și în perioada 2009-2014, în anul 2015, PIB-ul ajuns la valoarea de 583.169 miliarde dolari, fiind a 21 țară în lume. În decursul a 15 ani, PIB-ul Argentinei s-a dublat, aducând beneficii pentru economia țării, dar și pentru învățământ, deoarece un PIB mai ridicat înseamnă mai multe cheltuieli în educație. În ceea ce privește strucura PIB-ului, în anul 2012, situația era următoarea: 10.30% - agricultură, 30.60% - industrie, 59.1% - servicii . În anul 2014 se observă o scădere a sectorului de agricultură și zootehnie la 8,3%, industria și construcțiile 28,8%, iar procentul comerțului și serviciilor a crescut la 63%.

Valoarea cheltuielilor publice în învățământul terțiar, ca procent din totalul cheltuielilor publice în educație, au crescut începând cu anul 2008, cu mici fluctuații în perioada 2010-2012. După o scădere a acestor cheltuieli în perioada 2000-2007 (ponderea cea mai mică atinsă în anul 2003 - 16.8%), cheltuielile au crescut, ajungând în anul 2013 la 20.2% din totalul cheltuielilor publice în educație.

Rata șomajului s-a redus la jumătate față de anul 2001, de la 18.3% la 8.2% în anul 2014. Până în anul izbucnirii crizei, rata șomajului a urmat un trend descendent, din acest an începând să înregistreze fluctuații. În ceea ce privește rata de ocupare în rândul persoanelor peste 15 ani, aceasta a atins nivelul minim în anul 2001 (47.4%). Până în anul 2014, rata de ocupare a înregistrat creșteri de la an la an, răspunzându-se, astfel, la creșterea înregistrată în rândul populației cu vârsta între 15-64 ani.

În ceea ce privește forța de muncă pe niveluri ale educației, ponderea celor care au absolvit învățământul terțiar în totalul forței de muncă a scăzut, de la 34.7 în anul 2011, la 20.1 în anul 2014.