Strategii de plasament pe piața financiară

CAPITOLUL I. PIAŢA DE CAPITAL - INTRODUCERE

Realitatea economică de pe pieţele financiare internaţionale, în special în perioada 2005-2008 a demonstrat că inovaţiile din acest domeniu şi rezultatele financiare obţinute ca urmare a apelului la acestea din partea investitorilor individuali, dar mai ales instituţionali, pot duce, pe de o parte, la creşteri deosebite, dar şi la criză financiară şi economică profundă, pe de altă parte. De aceea, aceste investiţii specifice în active financiare, în special pe pieţele de capital şi bancară trebuie realizate cu prudenţă şi privind cu egală atenţie la consecinţele imediate şi la cele pe termen lung şi mediu.

Acordarea creditelor sub-prime pe piaţa bancară americană a generat o criză financiară de proporţii în perioada 2007-2008, iar consecinţele gestionării necorespunzătoare a acestor produse bancare s-au resimţit ulterior şi pe piaţa de capital şi apoi la nivelul economiilor din întreaga lume, bursele de valori fiind extreme de sensibilizate drept consecinţă. Acordarea de credite unor personae incerte din punct de vedere al statutului de debitor bancar, dar şi construirea unor noi instrumente financiare prin securitizare, instrumente bine apreciate de cele mai importante agenţii de rating din lume o perioadă, fundamentate pe această bază instabilă a creditelor sub-prime, combinate toate acestea cu crearea şi tranzacţionarea unor instrumente derivate în scop speculative ce au avut drept active suport aceste instrumente financiare se pot considera drept principalele cauze ale crizei financiare şi economice de la nivelul anului 2008. Rentabilitatea şi riscul merg mână-n mână pe piaţa financiară, iar câştigurile revin în final acelui investitor care reuşeşte să facă cea mai bună analiză în acest context şi să aleagă cele mai potrivite instrumente financiare, în concordanţă cu obiectivul investiţional urmărit.

Analiza pieţei de capital din România demonstrează, chiar dacă gradul de dezvoltare a acestei pieţe nu este foarte mare, şi faptul că se pot obţine câştiguri importante, dar şi că pierderile pot fi semnificative şi de durată, mai ales în contextul unei pieţe financiare globalizate. Investiţiile în titluri financiare pe piaţa de capital din România sunt marcate de gradul de dezvoltare şi de reglementare specific, iar rezultatele vor fi influenţate nu numai de analizele realizate de către investitori, privitoare la o companie listată sau alta, ci şi de modul de funcţionare, de operatorii de pe această piaţă şi de evenimentele importante care se manifestă pe pieţele internaţionale.

Piaţa de capital reprezintă o piaţă specializată unde se întâlnesc şi se reglează în mod liber cererea şi oferta de active financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piaţă pe care se tranzacţionează în mod liber valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni), piaţă ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumpărătorii de acţiuni şi obligaţiuni) şi care urmăresc plasarea profitabilă a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de către emitenţii de acţiuni/obligaţiuni, ce sunt în căutare de capital în vederea finanţării unor proiecte de investiţii. Desigur, piaţa de capital prezintă interes şi din alte puncte de vedere, permiţând preluarea controlului asupra unor societăţi prin achiziţii semnificative de acţiuni sau obţinerea unor câştiguri pe termen scurt prin specularea modificărilor de curs ale valorilor mobiliare.

În funcţie de momentul în care se realizează tranzacţia, piaţa de capital se împarte în două segmente:

- Piaţa primară. Este piaţa pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima dată. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regulă fac legatura între societatea emitentă şi investitori, se obligă să plaseze valorile mobiliare nou emise în schimbul unui comision;

- Piaţa secundară. Odată puse în circulaţie valorile mobiliare pe piaţa primară, acestea fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa secundară. Funcţionarea efectivă a pieţei secundare se realizează prin intermediul pieţelor de negocieri sau organizate: este în principal vorba de bursa de valori şi de piaţa extrabursieră (sau piaţa OTC - Over the Counter Market).

Diferenţa dintre cele două forme organizate ale pieţei de capital (bursa şi piaţa OTC) constă în existenţa unor condiţii şi criterii de eficienţă economico-financiară, de informare a investitorilor, referitoare la numărul de acţiuni puse în circulaţie etc. pentru accesul la bursă, conferind societăţii cotate pe această piaţă, garanţii superioare pentru investitori.

Instrumentele pieţei de capital:

valori mobiliare cu venituri fixe (titlurile de stat, note de trezorerie, obligaţiuni de

trezorerie, obligaţiuni ale societăţilor comerciale);

valori mobiliare cu venit variabil (acţiunile comune şi preferenţiale);

valorile mobiliare derivate (contracte forward, combinate, contracte futures, contracte cu

opţiuni);

valorile mobiliare sintetice (contracte pentru indici bursieri).