Strategii de țintire a inflației

Strategiile de politica monetara sunt:

- Tintirea cursului de schimb

- Tintirea agregatelor monetare

- Tintirea directa a inflatiei

De ce BNR a adoptat dintre strategiile de politica monetara tintirea inflatei:

Schimbarea strategiei de politica monetara de catre BNR in 2005 si adoptarea tintirii inflatiei a fost motivata in principal de faptul ca tintirea agregatelor monetare nu mai era o strategie la fel de eficienta ca in trecut datorita faptului ca legatura dintre agregatele monetare si inflatie a slabit si a devenit mai putin previzibila. Deoarece mecanismul de transmisie a politicii monetare este unul complex si implica intarzieri lungi si variabile,stabilitatea preturilor este un obiectiv final al politicii monetare asupra caruia banca centrala poate exercita doar un control indirect. Practica a demonstrat ca

atingerea acestui obiectiv final poate fi realizata utilizând diverse strategii de politica monetara. In general, strategia de politica monetara folosita de o banca centrala presupune in unele situatii utilizarea unor tinte intermediare, cum ar fi strategia de tintire a agregatelor monetare si tintirea cursului de schimb. Exista, însa, si situatia tintirii directe a obiectivului final si anume strategia de tintire a ratei inflatiei.

Tintirea agregatelor monetare este eficienta doar in conditiile in care legatura dintre evolutia agreagatului monetar vizat si nivelul preturilor este previzibila.Tintirea agregatelor monetare prepsupune aplicarea unei politici monetare restrictive care sa aiba in vedere controlarea nivelului de crestere al agregatelor moneatre,in scopul eliminarii excesului de lichiditate din economie,exces care conduce,in final,la reducerea puterii de cumparare a monedei nationale.

Probleme in aplicarea politicii de tintire a inflatiei:

- Mentinerea nivelului ofertei de bani sub nivelul de crestere al productiei.Asa cum afirma Friedman “Inflatia este pretutindei si intotdeauna un fenomen monetar….si poate fi determinat numai de o crestere mai rapida a cantitattii de bani decat a productiei”.

- Capacitatea bancii centrale de a influenta agregatul ales drept obiectiv intermediar,ca de altfel si cea privind stabilirea nivelului cererii de moneda din economie,cerere la care sa se face raportarea ofertei de moneda

- Presiunile generate de cresterea ofertei de bani pe piata sunt resimtite in nivelul preturilor si,implicit al inflatiei cu un anumit decalaj(de cele mai multe ori pe termen lung).

Tintirea cursului de schimb presupune ca banca centrala sa asigure stabilitatea cursului valutar nominal,prin intermediul utilizarii instrumentelor proprii ce vizeaza, pe de o parte, modificari la nivelul ratelor dobânzii practicate, iar pe de alta parte, pe baza interventiilor directe pe piata valutara, interventii menite sa sustina cursul valutar.

Avantajele adoptarii unei astfel de strategii:

- accelerarea fluxurilor comerciale internationale si investitionale, prin gradul mare de stabilitate si atractivitate a monedei nationale;

- disciplinarea politicilor macroeconomice pentru mentinerea si respectarea aranjamentului ales (ca parte integranta a programelor de macrostabilizare);

- promovarea cooperarii si coordonarii internationale în cazul aparitiei unor socuri externe majore

Dezvantajele:

- necesitatea mentinerii unei rate lunare a inflatiei mici, care sa nu deterioreze nici nivelul cursului valutar si nici competitivitatea externa;

- costul mare, reprezentat de nivelul rezervelor valutare, daca în momentul de stabilire a cursului valutar nu s-a avut în vedere nivelul de echilibru

- imposibilitatea ajustarii frecvente a cursului valutar deoarece ar conduce la deteriorarea încrederii în aceasta strategie si în banca centrala;

- înrautatirea finantarii balantei de plati în conditiile în care nu exista alte surse decât cele generate de rezervele valutare.

Continuarea folosirii cursului de schimb ca ancora nominala antiinflationista ar fi fost periclitata de liberalizarea contului de capital, acesta fiind in prezent complet liberalizat.