Structura financiară a întreprinderii SC Tonis Trade SRL

1.1.Continutul structurii financiare a intreprinderii

Intreprinderea, indiferent de forma sa de organizare,de forma de utilizare a capitalului sau,de natura capitalului, isi desfasoara activitatea in legatura cu un ansamblu de norme ce se cer respectate in cadrul unor fluxuri de natura baneasca si financiara.

Prin structura financiara a intreprinderii se intelege raportul intre finantarile sale pe termen scurt si finantarile pe termen mediu si lung.Structura financiara reflecta deci compozitia capitalurilor intreprinderii.

Structura poate fi definite ca raportul dintre finantarile pe termen scurt si finantarile pe termen mediu si lung,sau ca raport dintre resursele de trezorerie si capitalul permanent.

Resursele de trezorerie sunt formate din credite bancare pe termen scurt,precum si din credite comerciale.Ele acopera o parte a activelor circulante.

Capitalul permanent se compune din fonduri proprii ale intreprinderii si din imprumuturi pe termen mediu si lung acoperind activele imobilizate si o parte a activelor circulante sub forma fondului de rulment.

Simplificat,structura financiara a intreprinderii se poate aprecia si dupa raportul datorii totale supra capitalul propriu.Aceasta formula reflecta ponderea finantarii pe baza resurselor imprumutate fata de resursele proprii.

Alegerea unei anumite structuri financiare tine de politica financiara a firmei respective,de obiectivele intreprinderii, de nivelul rentabilitatii scontate si de riscurile pe care si le asuma.In aceeasi masura cu factorii interni,structura financiara a unei intreprinderi de pinde si de mediul extern,conjuncture economica, adsica situatia pietei financiare,oscilatiile ratei dobanzii,inflatia,etc.

In stransa legatura cu analiza structurii financiare se situeaza efectul de indatorare.Prin acasta se intelege rezultatul pozitiv sau negative pe care il obtine agentul economic ca urmare a folosirii creditului in calitate de apital social. Efectul de indatorare se obtine comparand rentabilitatea economica a intreprinderii cu costul capitalului imprumutat,adica dobanda.

Daca rentabilitatea economica este mai mare decat dobanda efectul de indatorare este pozitiv,deci favorabil agentului economic.Daca rentabilitatea economica este mai mica decat dobanda,efectul de indatorare este negativ,deci prin activitatea sa agentul economic nu reuseste sa –si asigure un profit,sau nici macar sa-si plateasca costul capitalului imprumutat.

Efectul de indatorare este direct proportional cu structura financiara si cu diferenta dintre rentabilitatea economica si dobanda.

Decizia intreprinderii de structura financiara presupune,pe de o parte alegerea raportului intre capitalul permanent si capitalul pe termen scurt,iar pe de alta parte alegerea proportiei fiecarei surse din capitalul permanent in totalul pasivului bilantier,astfel incat sa permita maximizarea valorii intreprinderii.

Structura capitalului marcheaza compozitia fondurilor disponibile unei

societati comerciale si este un aspect important al managementului.Importanta structurii capitalului decurge din rolul pe care il are indatorarea asupra rentabilitatii financiare,adica a rentabilitatii capitalului propriu precum si asupra riscului financiar.

A determina structura financiara inseamna a determina raportul dintre datoriile financiare si capitalurile proprii.Structura financiara a unei intreprinderi corespunde structurii pasivului(la inceputul activitatii)sau a unei parti din pasiv(in cursul desfasurarii activitatii sale) in cazul in care ea apeleaza la credite comerciale,credite de trezorerie sau alte categorii de credite nefinanciare,altfel spus alte posturi care nu intra in calculul structurii financiare a unei intreprinderi.

Structura financiara nu trebuie confundata cu structura de capital a intreprinderii;prima reprezinta capitalurile proprii impreuna cu datoriile financiare(pe termen lung,mediu si scurt),pe cand structura de capital reprezinta capitalul propriu plus datoriile pe termen lung si/sau mediu.

Beneficiul unui agent economic porneste de la rentabilitatea economica a acestuia avand in vedere activul bilantier din care se scade costul capitalului imprumutat.Activul bilantier al intreprinderii cuprinde atat capitalul propriu,cat si datoriile totale ale agentului economic.

Pe langa rentabilitatea economica avem si rentabilitate financiara,care se calculeaza ca raport intre beneficiu si capitalul intreprinderii.

Daca datoriile sunt egale cu zero,rentabilitatea economica este egala cu cea financiara.Daca datoriile sunt mai mari de zero,rentabilitatea economica va fi diferita de cea financiara.

In stransa legatura cu alegerea structurii financiare trebuie analizata capacitatea de indatorare.Capacitatea de indatorare a unei intreprinderi reprezinta posibilitatea acesteia de a primi credite care sa fie garantate si a caror rambursare,inclusive plata dobanzilor sa nu creeze greutati financiare foarte mari.

In stabilirea capacitatii de indatorare sunt interesati atat agentii economici cat si banca.Agentii economici trebuie sa-si comensureze cat mai exact garantiile disponibile cat si fluxurile financiare pozitive viitoare,astfel rambursarea creditelor si plata dobanzilor sa fie posibile.Banca este si ea interesata,pentru ca acordand credite ea isi asuma anumite riscuri.

Pentru aprecierea situatiei in care se afla intreprinderea,banca utilizeaza indicatori:coeficientul indatorarii globale si coeficientul indatorarii la termen.

Daca intreprinderea aduce valori maxime ale acestor indicatori,inseamna ca are capacitate de indatorare saturate si nu mai poate primi credite.

2.Elementele componente ale structurii financiare

2.1.Capitalurile permanente

In cadrul strategiei financiare a oricarei intreprinderi moderne,necesitatile si obiectivele alegerii unei anumite structuri financiare reprezinta o prioritate.Aceasta politica trebuie sa se incadreze in normele strategice generale a intreprinderii,in vederea atingerui obiectivelor.

Pentru a realiza obiectivul principal de maximizare a valorii intreprinderii, trebuie sa aleaga structura financiara corespunzatoare,ceea ce implica:

-alegerea raportului intre fondurile pe termen lung,mediu si scurt;proportia fondurilor pe termen scurt depinde de natura activelor pe care le finanteaza.

-alegerea proportiei fiecareia dintre resursele permanente de finantare trebuie sa fie combinata,astfel incat sa maximizeze valoarea intreprinderii tinand seama de specificul fiecarei intreprinderi si de factori din afara ei,cum ar fi:fiscalitatea.

Capitalurile se infiinteaza la constituirea intreprinderii,se modifica prin crestere sau diminuare si se lichideaza la incetarea existentei intreprinderii.