Teoria Actului Administrativ

Terminologie. Consideratii cu caracter istoric si de drep comparat.Definitie

Terminologia utilizată are semnificaţia sa în orice demers cognitiv ştiinţific, demersul teoretic de fundamentare a semnificaţiei unui termen ţine, înainte de toate, de ramura «ştiinţei specializate» şi nu de semantică, ca ştiinţă generală a semnificaţiei cuvintelor. Desigur, între semantică şi «ştiinţele specializate», între care şi cele juridice, are loc un permanent schimb de informaţii, de completare şi explicare reciprocă.

De-a lungul deceniilor, în literatura juridică s-au utilizat mai multe expresii pentru a evoca actele juridice ale organelor administraţiei publice.

Literatura din perioada interbelică, de pildă, face o distincţie, mai întâi, între actele puterii executive în raporturile cu Parlamentul şi actele făcute de puterea executivă, în raporturile cu cetăţenii ori care au „intervenit între diversele servicii publice ale statului". Apoi, actele puterii executive în raporturile sale cu cetăţenii erau divizate în două categorii:

a) actele de autoritate

b) actele de gestiune.

Actele de autoritate erau înţelese ca fiind manifestări de voinţă făcute de un organ administrativ competent, prin care se crea o situaţie juridică generală sau individuală, guvernată de norme de drept public, iar prin actul de gestiune se înţelegea manifestarea de voinţă făcută de un organ competent, ce „tinde să creeze unui organism administrativ o situaţie juridică cu caracter patrimonial, reglementată de dreptul privat", normele de drept public fiind explicate prin ideea «de dominaţie şi comandament». Interesant este faptul că în sfera actelor puterii executive nu apare termenul de contract, deşi actul administrativ de gestiune se aprecia că are, în realitate, caracter de act civil. Când o autoritate publică - precizează prof. Paul Negulescu - încheie un contract de vânzare-cumpărare cu un particular, privitor la un imobil, se creează o situaţie juridică de

cumpărător şi o alta de vânzător, ambele reglementate de dreptul privat. Aceste situaţii juridice nu pot fi modificate prin acte unilaterale, ci numai prin consimţământul ambelor părţi, prin acte bilaterale. Actul de vânzare-cumpărare este, deci, un act administrativ de gestiune.

Se constata, cu uşurinţă, că noţiunea de act administrativ era folosită într-un sens pur formal spre a evoca actele juridice ale autorităţilor administrative, nu şi regimul juridic de putere.Intre actul administrativ şi actul administrativ de gestiune nu exista o corespondenţă gen-specie, sub aspectul regimului juridic aplicabil, primul era o specie a actelor de autoritate, secundul era o specie a actelor de drept privat. Cu toate acestea, literatura şi jurisdicţia vremii au avut serioase ezitări atunci când s-a pus problema naturii juridice a unor acte concrete (de exemplu, actele de pensionare), implicit a atacării acestora „în termenii şi conform cu legea contenciosului administrativ".Teza actelor administrative de autoritate şi, respectiv, de gestiune era larg răspândită în literatura juridică europeană a perioadei interbelice. Fără să fie respinsă definitiv în doctrina actuală occidentală, teza de mai sus este prezentată ca o posibilă modalitate de analiză a actului administrativ.

Profesorul Tudor Drăganu a propus denumirea de acte de drept administrativ în ideea evocării mai clare a regimului elaborării şi, respectiv, al efectelor actelor organelor administraţiei de stat, emise în realizarea puterii de stat.S-a urmărit a se releva, chiar prin denumire, că aceste acte sunt supuse unui regim juridic diferit de acela al actelor civile ale organelor administraţiei de stat. Această terminologie a fost criticată de prof. Romulus Ionescu, pe următoarele aspecte:

a) utilizarea ei înseamnă implicit o recunoaştere că există diferite categorii de acte juridice determinate de ramura de drept care le-ar reglementa, „că ar exista astfel, de exemplu, pe lângă acte de drept administrativ şi acte de drept constituţional, acte de drept financiar, acte de drept penal etc."

b) multe din „aşa-zisele acte de drept administrativ" (de exemplu, actele de stare civilă, buletinele de identitate, unele certificate etc.) sunt reglementate nu numai de norme de drept administrativ, ci şi de alte categorii de norme juridice;

c) denumirea este contrară celei de act administrativ, prevăzută de unele acte normative, inclusiv de Constituţie.

Prin act administrativ înţelegem acea formă juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice, care constă într-o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii, în realizarea puterii publice, sub controlul principial de legalitate al instanţelor judecătoreşti.