Teoria Haosului în Economie

1. INTRODUCERE

1.1 Ce este Haosul?

« Haos » derivă din cuvântul grec Χάος = vidul iniţial, spaţiu

În matematică, Haosul reprezintă o stare a sistemelor dinamice neliniare, caracterizată prin sensibilitate la condiţiile iniţiale (Butterfly Effect = diferenţe mici în stările iniţiale pot produce în timp diferenţe însemnate în stările finale)

Un sistem determinist haotic este, în principiu, perfect previzibil, însă sensibilitatea la condiţiile iniţiale implică faptul că, în realitate, orice eroare de la condiţiile iniţiale va conduce la o previziune incorectă.

Un sistem haotic este definit prin:

1. neliniaritate;

2. traiectorii – “strange atractors”.

Conform teoriei haosului, sistemele haotice sunt:

- deterministe – aceasta înseamnă că există anumite ecuaţii deterministice care le

guvernează comportarea;

- senzitive la condiţiile iniţiale, chiar şi o schimbare foarte mică în condiţiile iniţiale poate conduce la rezultate foarte diferite;

- sistemele haotice nu au o evoluţie aleatoare şi nici dezordonată.

Un sistem determinist reprezintă sistemul în care nu există evenimente aleatoare pentru dezvoltarea stărilor ulterioare ale sistemului; astfel, modelul determinist este acel model care produce aceleaşi rezultate pentru anumite condiţii iniţiale date.

1.2 Teoria Haosului in Economie

Teoria haosului reprezintă una dintre modalităţile prin care putem studia fenomenele neliniare. Mai exact, haosul este o stare a sistemelor dinamice neliniare în care evenimentele aparent întâmplătoare sunt de fapt previzibile cu ajutorul unor simple ecuaţii deterministice. Astfel, un fenomen care pare imprevizibil la nivel local, poate fi de fapt stabil la nivel global, poate avea graniţe bine determinate şi poate prezenta sensibilitate la condiţiile iniţiale. Diferenţe mici in stările iniţiale pot produce în timp diferenţe însemnate în stările finale.

Teoria haosului are un început în încercările lui Henri Poincaré de modelare matematică a instabilităţii sistemelor mecanice, pe la începutul secolului. Ea s-a dezvoltat o dată cu perfecţionarea calculatoarelor şi creşterea consecutivă a puterii lor de calcul. Această teorie a furnizat mijloacele de studiu a sistemelor complexe. Prin aceasta şi-a găsit aplicaţii în multe domenii, din cele mai diverse şi a revoluţionat cunoaşterea ştiinţifică.

Teoria haosului este studiul sistemelor complexe aflate în permanentă mişcare, bazate pe concepte matematice ale recursivităţii, fie sub forma unui proces recursiv, fie un set de ecuaţii diferite care modifică un sistem fizic.

Numele de “Teoria haosului” provine de la faptul că sistemele pe care teoria le descrie sunt aparent dezordonate, dar teoria haosului caută de fapt ordinea interioară în aceste aparent întâmplătoare date.