Teoria Profitului la David Ricardo

Introducere

Anul acesta se împlinesc 241 de ani de la naşterea lui David Ricardo, unul dintre cei mai importanţi economişti ai tuturor timpurilor, dacă nu cumva cel mai mare dintre ei.

David Ricardo a trăit doar 51 de ani, dar a reuşit să lase posterităţii o moştenire intelectuală inestimabilă. Acest lucru este cu atât mai surprinzător şi paradoxal dacă ţinem cont că David Ricardo a fost un economist autodidact, fără aproape nici un fel de educaţie şcolară.

El a scris o singură carte „On the Principles of Political Economy and Taxation” (1817), dar aceea a fundamentat ştiinţa Economiei Politice moderne. Prin caracterul său raţional şi unitar cartea lui Ricardo este prima lucrare integral laică din întreaga istorie a devenirii gândirii economice. De aceea apreciem că prin cartea lui David Ricardo – şi o dată cu ea – s–a născut ştiinţa Economiei Politice.

David a revoluţionat metodologia cercetării prin folosirea consecventă a metodei abstracţiei, conferind întregului său demers un caracter unitar şi oferind ştiinţei economice aparatul cel mai important al propriei deveniri şi dezvoltări.

Trăind în Anglia revoluţiei industriale şi a ascensiunii capitalismului, David Ricardo a sesizat direcţia de evoluţie viitoare a societăţii şi a militat pentru promovarea intereselor burgheziei industriale. El a dat lumii ştiinţifice moderne continutul principal al teoriei obiective a valorii determinată de muncă.

Karl Marx care a urmat după el a cizelat şi completat construcţia ricardiană, ridicând–o la nivelul cunoscut astăzi. Pe baza teoriei obiective a valorii, Ricardo construieşte pentru prima dată un sistem unitar al teoriei economice, iar economia politică se poate constitui definitiv ca ştiinţă. Dacă analizăm contribuţiile celor doi intelectuali la fundamentarea teoriei obiective a valorii, putem afirma – odată cu Friedrich Engels – că aceasta este „teoria Ricardo-Marx”, întrucât edificiul ei principal a fost ridicat de Ricardo, Karl Marx adăugând doar „cireaşa de pe frişca tortului”.

David Ricardo a oferit lumii prima teorie raţional–ştiinţifică a rentei funciare şi a problematicii complexe şi contradictorii a repartiţiei veniturilor în societate. La baza tratării rentei el aşează consecvent teoria valorii determinată de muncă şi mecanismul particular de acţiune a legii valorii în agricultură.

În opera sa – puţin întinsă, dar profundă – se întâlneşte prima tratare ştiinţifică de pe poziţiile economiei politice a problematicii contradicţiilor dintre clasele sociale în procesul repartiţiei bogatiei sociale.

David Ricardo a fost economistul cel mai liberal al tuturor timpurilor, considerând că liberalismul şi mecanismele concurenţiale oferă climatul cel mai potrivit asigurării progresului şi prosperităţii economice a tuturor naţiunilor lumii.

Teoria profitului

Unul din veniturile foarte importante în economia de piaţă este profitul. Etimologia cuvântului este latină, „proficere”, adică rezultatul pozitiv al unei activităţi lucrative.

În sens larg profitul poate fi privit ca fiind câştigul realizat,în formă bănească, de către cei ce iniţiază şi organizează o activitate economică. În ceea ce priveşte conţinutul categoriei de profit, putem distinge două curente teoretice:

a. unul conform căruia profitul este parte din valoarea muncii însuşită gratuit de cei ce posedă capital;

b. altul care cuprinde acele puncte de vedere după care veniturile apar ca recompensă a factorilor de producţie.

Conform celui de-al doilea punct de vedere întreprinzătorii sunt acei ce organizează şi conduc o afacere, decid ce, cât, unde şi cum să se vândă. Toate acestea necesită cunoştinţe, abilitate şi implică un anume risc. Profitul provine din diferenţa dintre venitul obţinut şi costul de producţie.

In concluzie se poate spune ca profitul se diferentiaza de celelalte venituri. Spre deosebire de salariu, rentă, dobândă, el nu are o bază contractuală, depinzând se succesul în afaceri, este aleatoriu.

- Profitul fluctuează în condiţii dinamice deosebite (boomsau recesiune economică)

- Profitul poate fi negativ, în sensul că se înregistrează pierderi într-o afacere.