Teorii privind comerțul internațional

Comertul constituie o preocupare straveche a oamenilor. În cadrul acestuia comertul exterior sau international a fost întotdeauna un domeniu privilegiat de activitate.

Adâncirea si diversificarea interdependentelor economice între tarile lumii, mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, au readus problema relatiilor economice internationale în prim plan, atât pentru specialisti, cât si pentru marele public.

Aceste schimbari au reactivat interesul specialistilor pentru teoriile despre comertul international si, implicit, pentru istoria controverselor teoretice referitoare la aceasta problema. De asemenea, pe fondul impactului crescând al mijloacelor moderne de comunicare în masa asupra opiniei publice contemporane si în legatura cu importanta crescânda a relatiilor economice internationale, se pun tot mai frecvent întrebari cum ar fi: care sunt criteriile specializarii diferitelor tari în productie, care sunt avantajele si dezavantajele comertului exterior pentru partenerii implicati în schimburile internationale, care sunt rezultatele pe termen lung ale acestei activitati pentru diferite categorii de tari etc.

Raspunsurile date de diferiti autori la aceste întrebari difera foarte mult, atât în functie de contextul istoric în care au abordat problemele, cât si de optica si interesele urmarite de fiecare gânditor.

Se disting doua mari curente de gândire economica referitoare la relatiile economice internationale. Primul, adiacent centrului, identificat cu interesele tarilor dezvoltate, considera relatiile economice internationale ca pe un produs spontan al orientarilor economiilor nationale spre anumite activitati, fiecare economie structurându-se în functie de costurile comparative de productie si a avantajelor relative aferente. Adepti ai acestei orientari si, totodata, sustinatori ai politicii liberului schimb sunt: A. Smith, D. Ricardo, J.B. Say, J.St. Mill, A. Marshall, F.W. Taussig, G. von Haberler, E. Heckscher, B. Ohlin, P.A. Samuelson, M.V. Posner, R. Vernon etc.

Cel de-al doilea curent s-a format ca o reactie împotriva doctrinei liberului schimb, reactie tipica periferiei si priveste relatiile economice internationale ca pe un rezultat al dezvoltarii complexe a fiecarei economii nationale. În aceasta viziune este pusa în prim plan economia nationala si interesele ei de dezvoltare iar politica externa preconizata este cea protectionista: A. Hamilton, S. N. Patten, Fr. List, H.Ch. Carey, J.P. Martian, P.S. Aurelian, A.D. Xenopol, M. Manoilescu, R. Prebisch, C. Furtado, A.G. Frank, A. Emmanuel, Samir Amin etc.

Momentele cele mai semnificative pentru directia în care au evoluat teoriile despre comertul internationalle reprezinta: teoriile lui A. Smith, si ale lui D. Ricardo.

Teoria avantajului absolut în comertul international expusa în opera lui Adam Smith

Adam Smith (1723-1790) a fost un gânditor scotian cu preocupari multiple, si cu o vasta cultura. Dupa studii de filosofie la Universitatea din Glasgow, apoi la Oxford, debuteaza în cariera universitara la Edinburg. Din 1751, i se ofera catedra de Logica, apoi cea de Filozofie morala a Universitatii din Glasgow.

O strânsa prietenie l-a legat de David Hume, al carui Tratat despre natura umana l-a marcat profund. De asemenea, în timpul unei calatorii prin Europa, i-a cunoscut pe Quesnay, Turgot, Voltaire, alti fiziocrati si enciclopedisti europeni, precum si pe americanul Benjamin Franklin, ale caror idei îi vor influenta gândirea.

În 1759 el a publicat o carte ce a stârnit senzatie: Teoria sentimentelor morale, dar opera sa de capatâi va fi publicata în 1776 si se va numi Avutia natiunilor. O cercetare asupra naturii si cauzelor ei.

Denumita si biblia liberalismului, cartea s-a dovedit a fi, prin maniera de prezentare, de sistematizare si, nu în ultimul rând, prin întelepciunea pe care o degaja, cea mai realista sinteza a problemelor economice ale timpului.

Cresterea importantei pietei externe, odata cu ridicarea nivelului fortelor de productie capitaliste, a determinat pe plan teoretic încercarea lui Adam Smith de a explica modul în care comertul international poate asigura o economie de munca sociala nationala, contribuind astfel la cresterea productivitatii muncii, cât si la adâncirea diviziunii muncii. Pentru el diviziunea muncii nu este, în principiu, efectul vreunei