Tipologia Prețurilor

Tipologia preturilor

În decursul istoriei, probabil odata cu aparitia schimburilor de marfuri, s-a intuit ca preturile masoara “ceva”, fara a se fi explicat însa - timp de câteva milenii - ce anume masoara. Propunându-si sa-si explice cauzele fenomenelor si proceselor reale, înca Aristotel arata ca preturile, în procesul schimbului, exprima comensurabilitatea marfurilor, desi echivalenta a doua bunuri diferite calitativ i se parea nenaturala.

Conform teoriei obiective a valorii, pretul este considerat ca expresie baneasca a valorii. Aceasta valoare are la baza munca omeneasca încorporata în marfa, considerate elementul comun al tuturor marfurilor. Deci, prin pret, cu ajutorul banilor, se exprima valoarea marfurilor.

Pentru a analiza tipurile de preturi, cu caracteristicele lor, trebuie sa se aiba în vedere specificul economiei de piata si, mai ales, modul cum a evoluat aceasta.

Pe o piata cu concurenta perfecta, preturile bunurilor si serviciilor se formeaza prin mecanismul cererii si ofertei, nefiind supuse nici unei reglementari, fapt pentru care se numesc preturi libere. Teoretic nu exista vointe si forte suficient de puternice pentru a lefixa nivelul si a le determina evolutia. Aceasta este însa o situatie ideala, care nu se întâlneste în realitate. Totusi, spre asemenea preturi se tinde pe pietele financiare secundare, la bursele de marfuri si pe piata schimburilor valutare.

Întrucât în realitate, în conditiile contemporane, dominanta esteconcurenta imperfecta, pe piata se manifesta un anumit control al preturilor de catre firme si de catre stat. Preturile libere sunt înlocuite de preturile administrate, stabilite de anumite centre de forta economica ( monopoluri, oligopoluri, monopsonuri etc.) si de catre stat pentru bunurile care intra în sfera lui de incidenta.

Prin controlul preturilor firmele urmaresc mentinerea si extinderea vânzarilor si, prin aceasta, asigurarea unui profit corespunzator. Statul, pe de alta parte, urmareste mentinerea echilibrului în cadrul economiei nationale, asa ca intervine, în conditiile contemporane , ori de câte ori se deterioreaza mecanismul reproductiei sociale, una din pârghiile folosite fiind pretul.

1.În ce priveste controlul preturilor, statul poate actiona în urmatoarele directii: supravegherea sau taxarea nivelului pretului la unele produse de stricta necesitate; blocajul preturilor ( mai ales în perioade inflationiste, pentru protectia consumatorilor dar si a producatorilor ); interventia directa asuprapreturilor prin intermediul politicii fiscale, de credit, a politicii ratei dobânzilor etc.; sustinerea preturilor la unele produse ( de regula agricole ) prin preturi de interventie.

Statul poate impune la unele produse, care se gasesc în cantitati insuficiente pe piata, preturi maximale, denumite si preturi plafon, care nu pot fi depasite si se afla sub pretul de echilibru al cererii si ofertei. Atunci când exista un exces de oferta, statul poate impune preturi minimale ( sau preturi suport ) pentru produsele respective, preturi care nu pot fi coborâte si care se afla deasupra nivelului de echilibru al cererii si ofertei.

Preturile mixte sunt cele care functioneaza efectiv în statele cu economie de piata concurentiala si rezulta din intersectarea mecanismului pietei, având elemente ale “mâinii invizibile”, cu mecanisme dirijist-interventioniste, izvorâte din reglementari legislative ale administratiilor publice si/sau din forta de care dispun anumite centre de forta privata. Asemenea preturi mixte se întâlnesc la toate categoriile de bunuri care parcurg mecanismele pietei: salariul, rata dobânzii, tarife la servicii, preturi en-gros si en-detail pentru satisfactori si bunuri de capital etc.

În general preturile efective se abat de la pretul de echilibru, însa abaterile nu pot fi permanent într-un singur sens, deoarece neutralizarea echilibrului cerere-oferta pe timp îndelungat creeaza grave distorsiuni economice, afectând negativ eficienta utilizaarii resurselor, în fond, satisfacerea nevoilor.

De obicei preturile sunt exprimate în termeni banesti. Acestea sunt preturile absolute sau monetare, definite ca preturi ale bunurilor sau serviciilor, exprimate direct printr-o anumita cantitate de unitati monetare. Dar plata nu trebuie în mod necesar sa aiba o forma baneasca. Exista si preturi relative care se exprima în termenii cantitatii din alt bun la care trebuie sa se renunte. Astfel, daca toate preturile cresc în aceeasi proportie, preturile absolute cresc, dar cele relative ramân neschimbate.