Tipuri de regimuri politice - democrație, autoritarism și totalitarism

Pe masura ce ne pregatim sa intram in noul mileniu, salvarea este din nou pe prima pagina a agendei de lucru a omenirii. Vechile certitudini se destrama, ideologiile traditionale si dihotomiile politice isi pierd semnificatiile. Distinctia desueta intre stinga si dreapta este lipsita de orice inteles. Revolutiile din 1989 - 1991, cu boarea lor postideologica si antiutopica, au anulat aceste linii de demarcatie conventionale, tributare, in mare masura, mostenirii spasmelor politice francezede la sfirsitul secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea. Omenirea este confruntata din nou cu probleme precum valoarea si oportunitatea progresului tehnologic, rolul partidelor in politica democratica si posibilitatea instaurarii unor noi forme de organizare umana, dincolo de partide, natiuni sau state etnice.

In urma cu aproximativ 70 de ani, Lord Bryce vedea in democratie o forma de guvernamint compatibila cu "firea umana", care se indreapta treptat, dar decisiv, spre tarile "lumii civilizate si chiar mai departe".

Cu toate acestea, in anii '80 doar 35 de regimuri politice erau intr-adevar democratice. O miscare puternica de democratizare a aparut abia recent in America Latina, sudul Europei si Asia.

Democratie inseamna "guvernare de catre popor". Consta din echitate politica si participarea tuturor in procesul politic si garantarea libertatii individului. Regimurile democratice se caracterizeaza prin competitie deschisa pentru obtinerea puterii politice intre grupuri autonome si grupuri organizate, care iau nastere in mod spontan in societate. Cei care cistiga competitia sunt responsabili in fata intregului electorat. Competitia este sustinuta prin intermediul partidelor politice si a alegerilor democratice care determina sprijinul popular al fiecarui competitor.

Premisele de baza ale democratiei sunt stabilirea unor limitari ale puterii statului si responsabilitatea elitelor conducatoare fata de intregul popor. Cele doua premise sunt tratate pe larg in Constitutie. Toate democratiile functioneaza pe baza unui set de reguli care au fost aprobate si general acceptate de catre popor. Constitutia defineste limitele si scopurile guvernarii ca si mijloacele, procesele si procedurile prin care vor fi obtinute. Ea este legea fundamentala a unui stat si incalcarea ei este pedepsita de institutiile abilitate.

Esenta autoritarismului consta in faptul ca puterea nu este disputata. Desi regimurile autoritare sunt relativ usor de distins de cele democratice nu e la fel de usor sa se stabileasca criterii de analiza prin care sa se diferentieze regimurile autoritare intre ele. Acest lucru e valabil in special in cazul unui tip particular de regim autoritar, si anume regimul totalitar.

Cele doua tipuri de autoritarism sunt: unul conservator in care elitele politice si regimul pe care il sprijina si caruia ii dau substanta incearca sa mentina fortele societale dominante, in special structura claselor sociale. In acest tip de autoritarism, defensiv, conducerea politica incearca sa mentina status-quo-ul existent impotriva fortelor noi care incearca sa impuna schimbari.

Al doilea tip de autoritarism este cel radical. Acesta este transformator si mobilizator, care impune schimbari in structura sociala. Este asociat cu grupuri sau clase noi care incearca sa inlocuiasca status-quo-ul existent.

Toate formele de autoritarism se caracterizeaza prin instabilitate. Exista un conflict intre elitele politice aflate in competitie, unele incercind sa se mentina la putere iar altele sa obtina puterea. Conflictul se poate muta si pe plan economic atunci cind intervine lupta intre elitele politice si cele economice.

In regimurile autoritare ca si in cele totalitare organizarea conducerii se caracterizeaza prin concentrarea puterii in miinile unei elite politice limitate numeric. In multe regimuri autoritare exista o distinctie clara intre stat si societate. Se permite existenta grupurilor autonome mai ales a celor care au aparut inaintea regimului, de exemplu Biserica si multe grupuri politice active, lucruri ce dau o usoara senzatie de pluralism politic.

In regimurile totalitare statul patrunde si anihileaza fortele din societate, fiind infiintate noi institutii care sa supuna toate fortele societale controlului nelimitat al elitei conducatoare. Acest lucru se obtine prin patrunderea intereselor si a asociatiilor, desfiintindu-le pe unele, remodelindu-le pe altele si punind bazele altora.