Transformări în sistemul financiar-bancar românesc și în politica monetară în contextul integrării europene

1. Introducere

Procesul de integrare în Uniunea Europeană a fost influenţat de o serie de factori precum sistemul bancar, pieţele financiare şi metodele de privatizare.

Integrarea României este un proces complex, cu implicaţii profunde asupra economiei, politicii, societăţii. Începând cu anul 1990, în România începe tranziţia de la economia centralizată spre economia de piaţă. Restructurarea este atât un fenomen al tranziţiei cât şi o condiţie esenţială pentru creşterea economică necesară atingerii nivelului de dezvoltare cerut pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Obiectivele generale majore ale României, din perspectiva aderării, vizează consolidarea sistemului politic şi a instituţiilor democratice, eficientizarea structurilor şi mecanismelor economiei de piaţă, întărirea cooperării politico-economice cu statele membre ale UE şi cu alte ţări candidate. Realizarea proceselor de reformă în domeniul economic are în vedere:

o atingerea şi consolidarea stabilităţii macroeconomice în vederea creării condiţiilor pentru dezvoltarea economică durabilă;

o accelerarea ajustării structurale a economiei;

o aplicarea unei politici monetare ferme şi a unei politici fiscale capabile să menţină deficitul bugetar la nivelul stabilit prin condiţiile de aderare şi să impulsioneze activitatea economică;

o dezvoltarea regională şi locală pe baza principiilor de autonomie locală;

o atenuarea consecinţelor defavorabile în plan social ale reformelor economice, cu precădere pentru categoriilor vulnerabile.

Stabilitatea financiară din România în anul 2007 poate fi evaluată pe două paliere, corespunzătoare celor două semestre ale anului. În prima parte, caracteristicile sistemului financiar românesc, din punct de vedere al stabilităţii financiare, au fost practic similare celor din anul precedent: sistem stabil, vulnerabilităţi minore, dar în creştere, asociate cu dezechilibrul extern relativ ridicat, ritm rapid de îndatorare a populaţiei şi risc valutar în creştere. În a doua parte a anului, sistemul financiar a operat în condiţii noi, date de accentuarea riscurilor existente şi de repercusiunile turbulenţelor de pe pieţele financiare externe. În ansamblu, în 2007 vulnerabilităţile sistemului financiar au tins să crească, context care evidenţiază necesitatea întăririi reacţiei corective a politicilor macroeconomice şi prudenţiale.

Din perspectiva stabilităţii financiare, anul 2008 s-a caracterizat printr-o evoluţie neuniformă. Astfel, până în luna septembrie situaţia a fost asemănătoare celei din 2007: sistem solid, dar confruntat cu vulnerabilităţi în creştere, în contextual adâncirii deficitului de cont curent şi al îndatorării consistente a populaţiei şi companiilor. În ultimele trei luni ale anului, stabilitatea financiară s-a deteriorat pe fondul extinderii crizei financiare la nivel mondial. În ansamblu, vulnerabilitatea sistemului financiar a crescut în 2008, factorilor exogeni revenindu-le o contribuţie mai accentuată decât celor endogeni. În acest context, reacţia corectivă a politicilor monetare şi prudenţiale a constituit o necesitate.

Criza economică şi financiară globală, manifestată cu intensitate în anul 2009, a reprezentat contextul dominant nefavorabil în care au operat sectorul real şi cel financiar din România. Ajustarea rapidă a deficitului extern s-a repercutat puternic asupra performanţei companiilor, veniturilor din economie şi evoluţiei sistemului financiar, ale cărui vulnerabilităţi au crescut. Datorită nivelurilor confortabile ale solvabilităţii şi lichidităţii, sectorul bancar, care deţine poziţia dominantă în sistem, a absorbit bine aceste şocuri, dar cu preţul unor performanţe mult diminuate şi al accentuării riscurilor legate îndeosebi de ritmul de creştere a creditelor neperformante, de inhibarea prelungită a cererii de credite şi de dependenţa relativ ridicată de finanţarea externă.

Pe termen scurt, perspectivele sectorului bancar şi, în general, ale sistemului financiar naţional depind în mare măsură de refacerea încrederii, de succesul relansării sustenabile a economiei şi de evoluţiile internaţionale.

2. Transformări financiar-bancare

După evenimentele din 1989, s-au pus bazele schimbărilor în economia românească, sutrctura bancară s-a structurat pe două nivele şi a început reforma bancară în România. BNR şi-a recăpătat funcţiile tradiţionale ale unei bănci centrale, iar sistemul legislativ privind reglementarea activităţii bancare a fost adaptat continuu noilor realităţi.

În perioada premergătoare aderării la Uniunea Europeană, sistemul bancar românesc se remarcă prin cea mai slabă poziţie în ceea ce priveşte indicatorii ce exprimă intermedierea financiară, din regiune şi cu un grad de concentrare bancară ridicat, comparativ cu alte ţări din Europa Centrală şi de Est. Indicatorii de profitabilitate a sistemului bancar românesc au fost pozitivi şi în continuă creştere, începând cu anul 1998.