Trăsăturile economiei - oferte

Introducere

Apariţia schimbului de bunuri şi evoluţia acestuia a dat naştere la piaţă.Ea a apărut ca urmare a dezvoltării diviziunii sociale a muncii, prin viziunea care sa realizat între producător şi consumator.Această separare a determinat că bunurile produse să ajungă de la producător la consumator prin intermediul pieţei. Piaţa, este aşadar o categorie economică complexă, ce reflectă totalitatea relaţiilor de vînzare – cumpărare care au loc în societate, în interacţiunea lor, în strînsă legătură cu spaţiul economic în care au loc. Piaţa este locul întîlnirii a ofertei vînzătorilor şi cererii consumatorilor, a confruntării dintre ele. Deci, pe piaţă se reflectă raporturile reale dintre producţie şi consum, prin intermediul categoriilor relative de cerere şi ofertă şi a categoriilor de preţ.

Participanţii la piaţă, la relaţiile pe care le reflectă sunt producătorii în calitate de ofertanţi de factori de producţie, bunuri de consum şi servicii şi consumatorii productivi şi individuali în calitate de cumpărători, care se opun unui altora prin urmărirea propriului interes. În acelaşi timp este de remarcat faptul că între ofertanţi şi consumatori există o puternică legătură ce pune în evidenţă ‘solidaritatea funcţională ’ a pieţiei.

Analiza cererii pe piaţă reprezintă continuarea problemelor privitoare la nevoile umane şi la caracteristicile lor, la interesele economice. În acelaşi timp, teoria cererii constituie baza alocării veniturilor limitate de către consumatorii raţionali.

Analiza problemelor referitoare la ofertă este o continuare a analizei resurselor economice şi a factorilor de producţie, şi respectiv o continuare a analizei bunurilor economice.

Ritmurile moderate de crestere ,stagnarea si declinul economiilor in conditiile unor ritmuri rapide ale inflatiei, a permanentizarii si cresterii deficitelor bugetare, au generat respingerea politicilor de inspiratie keynesista.Cautarea de solutii care sa rezolve problemele actuale ale economiilor tarilor,confruntate cu spectrul stagflatiei si slumflatiei a contribuit la revitalizarea doctrinei economice a ofertei.Originea acesteia se regaseste in doctrina fiziocratilor si continua cu lucarile lui Adam Smith si scoala economica marginalista.

Respingand extensia cheltuielilor publice si a masei monetare,economistii ofertei considera ca cresterea rolului Statului in economie a generat descurajarea agentilor economici,rasturnarea valorilor intelectuale,morale si sociale.Pentru a se asigura o mai buna utilizare a factorilor de productie in scopul cresterii eficientei economice se sustine eliminarea factorilor care franeaza oferta:excesul presiunii fiscale si atransferurilor sociale,cresterea deficitelor bugetare si a costului reglementarilor introduse de stat,precum si subventiile.

Presiunea fiscala excesiva genereaza reactii de respingere colectiva concretizate in extinderea fraudelor fiscale,cresterea amenzilor si pedepselor privative de libertate.La acestea se adauga descurajarea efortului productiv si renuntarea la anumite consumuri.Finalizarea reactiilor membrilor colectivitatii se concretizeazain restrangerea materiei impozabile si reducerea incasarilor fiscale.La randul lor transferurile sociale excesive sunt incriminate,intrucat determina lipsa dorintei de a muncii,stimuland cresterea populatiei pasive apte de munca.

Economistii ofertei sustin aparitia pericolului unui fecet de evictiune sau crowding out asupra investitiilor private generat de cresterea ratei dobanzii pe piata,ca urmare a finantarii deficitelor bugetare in permanenta crestere.Reducerea deficitelor si cresterea incasarilor fiscale ca urmare extinderii materiei impozabile constituie propuneri de eliminare a efectului a efectului crowding aut.

Necesitatea reducerii reglementarilor introduse de puterea publica este sustinuta pe considerentul ca asigura reducerea costurilor de adaptare la reglementarile complexe si permanent in schimbare platite de agentii economici productivi si a costurilor de implementae si gestionare ale administratiilor publice.

Respingerea subventiilor,considerate ca fiind supracosturi suportate de intreaga societate,este motivata de efectul perturbator al acestora asupra mecanismului concurentei si de scaderea interesului beneficiarilor in directia cresterii eficientei activitatilor desfasurate.

In consecinta se sustine,eliminarea interventiei puterii publice in procesul de luare a deciziilor si de asumare a riscurilor la nivelul agentilor economici ,care este perturbat de limitarea marjelor de profit,stabilirea unor preturi sub costul marginal si reglementarile excesive.

Respingand orice influenta directa a decidentului public asupra cererii globale reale si acceptand numai influenta masei monetare asupra cererii globale nominale,economistii ofertei sustin necesitatea stimularii ofertei globale.In acest scop politicile elaborate de puterea publica trebuie sa acorde prioritate pietei si sa stimuleze societatile economice si investitorii.considerati ca fiind factori motori ai cresterii

Stimularea economiei ofertei este definita conceptual ca fiind efectul initial al deciziilor puterii publice,exprimat in termeni de preturi relative oferite societatilor economice si populatiei care genereaza aceste decizii.Economistii ofertei considera efectul interventiei puterii publice asupra preturilor relative ale factorilor de productie drept efecte de prim ordin,intrucat acestea devanseaza efectele asupra veniturilor.Prin urmare consecintele reactiilor subiectilor din economia de schimb asupra venitului total constituie efecte de ordin secundar.Practic se refuza orice influenta directa a deciziilor puterii publice asupra venitului real.

1. Oferta

1.1 Concept. Legea ofertei

Oferta reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care un agent

economic este dispus să o ofere spre vînzare într-o anumită perioadă de timp. Oferta ca şi cererea se referă la un preţ anume, şi poate fi privită ca oferta a unui bun, a unei industrii, a unei firme şi ca oferta totală de piaţă. Desigur,în funcţie de nivelul cererii, cantitatea care se vinde efectiv poate să difere de cantitatea oferită.

Oferta, ca şi cererea, este şi ea funcţie de preţ. Ea pune în evidenţă diversele cantităţi de bunuri pe care vînzătorii sunt dispuşi să le vîndă la diverse preţuri date. Deci, între evoluţia preţului unitar al unui bun şi oferta pentru bunul respectiv există o relaţie de cauzalitate. Această relaţie este exprimată sintetic de legea ofertei, ea arată relaţia care se stabileşte între cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o oferă spre vînzare într-o anumită perioadă de timp şi preţul la care bunul respectiv se vinde.