Tratatele formării Uniunii Europene

Tratatele europene

Uniunea Europeana a suferit mult pana sa ajunga in stadiul actual , unul de unde mai este inca mult de lucru. Procesul de formare a trecut prin mai multe faze, s-au luat mai multe hotarari si astfel dealungul istoriei am avut de-a face cu mai multe tratate. Fara a intra pe domeniul altor teme de referat o sa prezint in continuare tratatele formarii Uniunii Europene, in ordine cronologica.

Tratatul de la Paris

Tratatul de la Paris (1951), semnat în 18 aprilie 1951 între Belgia, Franta, Germania de Vest, Italia, Luxembourg si Olanda a creat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (European Coal and Steel Community sau ECSC), care a devenit ulterior parte a Uniunii Europene. Tratatul a expirat în 23 iulie 2002 la exact 50 de ani, dupa ce intrase în uz.

Tratatul a fost considerat ca fundatia aducerii Europei la pace dupa cel de-al doilea razboi mondial. Unele dintre fostele natiuni dusmane au ajuns sa foloseasca în comun productia de carbune si otel, care fusesera în timpul conflagratiei resursele cel mai solicitate.

Tratatul de la Roma

Tratatul de la Roma se refera la tratatul prin care a fost instituita Comunitatea Economica Europeana (EEC) si a fost semnat de Franta, Germania de Vest, Italia, Belgia si Luxemburg la 25 martie 1957. Initial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunitatii Economice Europene. Totusi, Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând, printre alte lucruri, cuvântul "Economic" atât din numele comunitatii cât si al tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunitatii Europene sau Tratatul CE.

În aceasi zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA, Euratom) : cele doua tratate, împreuna cu Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de la Roma. Atât Tratatul de la Roma, cât si Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Tratatul initial a fost modificat de catre toate tratatele ulterioare; Tratatul de la Nisa a încercat sa consolideze toate tratatele într-un singur document, dar Tratatul CE a ramas o sectiune de sine statatoare în cadrul acestuia.

Desi intrarea în vigoare în 1993 a Tratatului de instituire a Uniunii Europene a fost un nou pas in directia integrarii europene, luarea majoritatii deciziilor în cadrul Uniunii se face înca dupa baza legala a Tratatului CE, care ramâne principala sursa a legislatiei comunitare.

Tratatul a fost semnat de catre urmatorii:

- Paul-Henri Spaak si J. Ch. Snoy et d'Oppuers din partea Belgiei.

- Konrad Adenauer si Walter Hallstein din partea Germaniei.

- Christian Pineau si Maurice Faure din partea Frantei.

- Antonio Segni si Gaetano Martino din partea Italiei.

- Joseph Bech si Lambert Schaus din partea Luxemburgului.

- Joseph Luns si J. Linthorst Homan din partea Olandei.

Tratatul de fuziune(Bruxelles)

Tratatul de la Bruxelles sau Tratatul de fuziune, semnat la 8 aprilie 1965, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1967. Cunoscut si sub numele de „Tratatul instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor Europene”, tratatul de la Bruxelles a avut drept obiectiv înfiintarea unor structuri unice pentru cele 3 Comunitati Europene: Consiliul de ministri (organ de decizie) si Comisia Europeana (organ executiv).

Tratatul de la Maastricht

Tratatul privind Uniunea Europeana (numit si Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeza Maastricht, reprezentând pâna atunci cea mai profunda schimbare a tratatelor de la înfiintarea Comunitatii Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene.

Introducere

Dupa negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme aparute în procesul de ratificare (în Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, în Germania s-a înaintat o exceptie de neconstitutionalitate împotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat în vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o “noua treapta pe calea înfaptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor Europei”.

Pe lânga o serie de modificari aduse Tratatului CE si a Tratatului EURATOM acest document este si actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptarii unei Constitutii definitive a UE, care ulterior va înlocui toate tratatele europene.

Uniunea Europeana astfel constituita nu înlocuieste însa vechile Comunitati Europene, ci le reuneste sub un numitor comun, acela al unei noi “politici si forme de colaborare”. Împreuna cu celelalte elemente Comunitatile Europene alcatuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene:

- Comunitatile Europene

- Colaborarea în politica externa si de securitate (PESC),

- Cooperarea politieneasca si judiciara în materie penala (CPJMP).

Continutul tratatului

Uniunea monetara si economica: Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice si Monetare în trei etape. Conform tratatului moneda unica europeana urmeaza sa fie introdusa cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 si cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o tara sa participe la Uniunea monetara trebuie sa îndeplineasca anumite criterii economice (criteriile de convergenta), prin care trebuie asigurata stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergenta sunt urmatoarele: politica financiara, nivelul preturilor, al dobânzilor si al cursului de schimb. În timp ce criteriul de politica financiara (deficit bugetar < 3% si gradul de îndatorare < 60% din BIP) este un criteriu permanent, celelalte doua au fost valabile numai pentru anul de referinta 1997.

Odata cu semnarea tratatului s-a pus în miscare un automatism, conform caruia tarile care îndeplinesc criteriile de convergenta în urma constatarilor facute de Consiliul de Ministri pot participa si la uniunea monetara. Numai Marea Britanie si Danemarca si-au rezervat dreptul de a decide singure daca vor introduce moneda unica europeana.

Politica externa si de securitate comuna:Vechea Politica Europeana de Colaborare a fost înlocuita prin Tratatul de la Maastricht de Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC). Cu toate ca PESC este un pilon al UE, deciziile sunt luate în cele din urma de statele membre. Pentru cele mai multe din hotarâri este nevoie de aceea de un vot în unanimitate.

Cetatenia europeana:Nu înlocuieste cetatenia nationala, ci o completeaza. Cetatenia europeana o detine orice persoana care are cetatenia unuia din statele membre ale UE. Aceasta acorda printre altele dreptul de sedere pe întreg teritoriul UE, dreptul de vot pasiv si activ la alegerile locale precum si dreptul de a alege deputatii din Parlamentul European, indiferent de domiciliul avut pe teritoriul UE.