Tratatul de la Maastrich

INTRODUCERE

Tratatul este o înțelegere scrisă încheiată între două sau mai multe state, în vederea determinării, într-un anumit domeniu, a drepturilor și a obligațiilor părților contractante sau în scopul stabilirii unor norme juridice ce trebuie respectate în relațiile dintre ele. Acesta este un acord internațional sau o convenție internațională.

Tratatul de la Maastricht este cel care a dat o nouă structură întregului sistem de tratate, înglobând Tratatele constitutive ale Comunităţilor, pe care le-a aşezat la „baza construcţiei comunitare”.

Actualitatea si importanta temei consta in faptul ca Tratatul de la Maastricht a reprezentat un document ambiţios care anunţa o serie de realizări importante, ceea ce determina necesitatea studierii acestuia.

Scopul acestei lucrări este de a analiza Tratatul de la Maastricht, scopul adoptarii lui si alte caracteristici, astfel incit acesta reprezinta o etapă importantă în evoluţia procesului integraţionist.

Obiectivele acestei lucrari sunt:

- Să identificăm scopul principal al Tratatului

- Să determinăm obiectivele si princiipe lui

- Să perceem importanța Tratatului de la Maastricht

- Să descriem prevederile Tratatului

- Să analizăm Uniunea Europeană și obiectivele sale

- Să examinăm inovațiile instituțional

- Să deducem concluziile corespunzătoare

Cuvinte cheie:

* Tratat

* Proces Integraționist

* EURATOM

* CE

* Uniunea Europeană

CAPITOLUL I. Considerații generale

Tratatul de la Maastricht (numit și Tratatul privind Uniunea Europeană) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht, reprezentând până atunci cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înființarea Comunității Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene.

După negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme apărute în procesul de ratificare (în Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, în Germania s-a înaintat o excepție de neconstituționalitate împotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat în vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o “nouă treaptă pe calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor Europei”.

Pe lângă o serie de modificări aduse Tratatului CE și a Tratatului EURATOM (Comunitatea Europeană a Energiei Atomice) acest document este și actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptării unei Constituții definitive a UE, care ulterior va înlocui toate tratatele europene.

Bazele constituţionale ale Uniunii Europene, prin care s-au stabilit legăturile juridice dintre statele membre, sunt următoarele acte internaţionale:

> Tratatul de la Paris prin care a fost creată C.E.C.O., în anul 1951

> Tratatele de la Roma de constituire a C.E.E. şi a C.E.E.A., din anul 1957

> Tratatul pentru contopirea organelor comunitare, din 1967

> Actul Unic European, din 1986

> Tratatul Uniunii Europene, de la Maastricht, din 1992, revizuit la Amsterdam, în iunie 1997, apoi la Nisa, în decembrie 2000 şi la Lisabona în decembrie 2007.

Uniunea Europeană astfel constituită nu înlocuiește însă vechile Comunități Europene, ci le reunește sub un numitor comun, acela al unei noi “politici și forme de colaborare”.

Împreună cu celelalte elemente Comunitățile Europene alcătuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene (ANEXA 1) :

- Comunitățile Europene

- Pilonul Comunitar - pune accentul pe crearea unei cetăţenii europene, stabilirea unei UniuniEconomice şi Monetare, pe unele domenii de competenţă (perfecţionare profesională, cultură,protecţia consumatorului etc);

- Colaborarea în politica externă și de securitate (PESC)

- Pilonul Interguvernamental, se referă la “dispoziţiile cu privire la politica externă şi desecuritate comună”;

- Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală (CPJMP)

- Consolidează procedurile existente privitoare “justiţie şi afaceri interne”(JAI)pentru a permite libera circulaţie a persoanelor, prevăzută în AUE şi reiterată în Convenţia de la Schengen. Cooperarea instaurată se referă atât la politica în domeniul dreptului de azil şi imigrare, cât şi la mijloacele de luptă împotriva terorismului, criminalităţii şi traficului dedroguri.