Tratatul de la Maastricht

Uniunea Europeana exista si functioneaza în virtutea a patru tratate:Paris -1951, Roma-1957, Maastricht -1992, Amsterdam -1997. Obiectivele , competentele si instrumentele de actiune se gasesc dispersate în ansamblul acestor tratate. Fapt este ca, din momentul ratificarii lor si pâna în prezent , s-au produs transformari importante. De aceea,se resimte necesitatea unui tratat de baza care sa reflecte nu numai trasaturile esentiale ale statului actual de integrare, dar care sa deschida noi cai de actiune in viitor. ‘Daca dorim ca largirea sa fie un succes,daca dorim ca Europa sa-si pastreze solidaritatea...capacitatea de decizie si de actiune necesare pentru a raspunde cererilor cetatenilor sai ii trebuie un nou elan comun...Acesta nu va fi posibil decât prin actiunea conjugata a tuturor institutiilor,sublinia acelasi Romano Prodi.

Marea provocare a secolului XXI ramâne integrarea politica a UE , mult ramasa in urma in raport cu cea economica. Indiferent de forma pe care o va îmbraca, uniunea politica va transforma Uniunea Europeana intr-o superputere capabila sa joace un rol considerabil in configurarea ordinii mondiale.

Tratatul aduce modificari si completari celor trei tratate încheiate anterior(CECO-1951,CEE-1957 si EURATOM -1957)pe linia reformei începuta de Actul Unic European. Odata cu punerea in aplicare a acestui tratat , comunitatile Europene se vor numi UE si CEE se va numi Comunitatea Europeana.

CAPITOLUL I

ACTUL UNIC EUROPEAN

1.1. Generalitati despre actul unic european

Actul Unic European a intrat in vigoare la 1 iulie 1987; el a stabilit data realizarii definitive a Pietei unice la 31 decembrie 1992, prevazând libera circulatie a bunurilor, serviciilor,capitalului si persoanelor pe tot cuprinsul comunitatii.

Înainte , majoritatea hotarârilor erau supuse deciziilor unanime al Consiliului, procesul era foarte lent si astfel Actul Unic European a prevazut ca toate hotarârile necesare realizarii Pietei unice,sa fie luate cu vot majoritar.

Un principiu de baza al Actului este acela al „subsidiaritatii”.Acesta înseamna ca nici o hotarâre care trebuie luata la nivel inferior sa nu fie luata la nivelul guvernului european.

Legile si regulamentele care asigura egalitate tratament se refera la un numar mare de domenii, începând cu legea asupra companiilor, a libertatii de stabilire-permitând oamenilor de afaceri sa creeze întreprinderi proprii in statele membre si a armonizarii standardelor tehnice si sfârsind cu taxele,legislatia in domeniul transportului si recunoasterea reciproca a diplomelor.

Standardele de prelucrare si calitatea produselor au trebuit sa fie armonizate,iar pietele de capital au fost liberalizate.

La 1 ianuarie 1993 comunitatea celor 346 de milioane de persoane a devenit cea mai mare piata unificata din lume. Firmele europene vor beneficia de productia pe scara larga,de care se bucura pana acum doar Japonia si Statele Unite. Pretul de cost va fi mai scazut pentru firmele capabile sa vânda pe o imensa piata interna,iar aceasta va face ca si pretul la export sa fie mai scazut.