Uniunea Europeană - centru de putere în economia mondială

Introducere

Tema abordată în această lucrare „Uniunea Europeană, centru de putere în economia mondială” este de mare actualitate și importanță datorită succesului înregistrat de Uniunea Europeană pe plan mondial, dar și pentru că România a devenit membră a acestei structuri supranaționale, odată cu integrarea țării noastre la 1 ianuarie 2007.

Lucrarea de față „Uniunea Europeană, centru de putere în economia mondială” este structurată în trei capitole și prezintă principalele elemente ce caracterizează integrarea și consolidarea Uniunii Europene.

În primul capitol intitulat „Premize ale dezvoltării economiei Europene” mi-am propus să aduc în discuție procesul de integrare prin care doresc să subliniez momentul în care au fost puse bazele Uniunii Europene. Pentru a ajunge la nivelul de Uniune Europeană, bazele au fost puse odată cu înființarea primei organizații, cea a cărbunelui și a oțelului sub denumirea de CECO. O a doua etapă este semnarea Tratatului de la Roma unde a fost înființată Comunitatea Economică Europeană. O premiză pentru dezvoltarea economiei a fost piața comună. Dorința unei zone de liber schimb a pornit de la Germania și Olanda, iar Franța, a îmbrățișat această idee prin simpla condiție de a include pe piața comună a bunurilor și piața agricolă, mai mult decât atât desființarea taxelor și a tarifelor a dus la unirea vamală a CEE. Alte premize ce au dus la dezvoltarea economiei au fost politicile comune ale UE. La baza acestor politici economice ale Comunității Europene stau politica agricolă, politica vamală și politica comercială comună.

În al doilea capitol „ Comerțul exterior și interior al Uniunii Europene” am vorbit despre partenerii comerciali ai UE, m-am axat asupra cantităților exportat și importate și asupra produselor care se regăsesc în topuri, cum ar fi utilaje și produsele chimice. În partea a doua, a celui de-al doilea capitol, am atras atenția asupra dinamicii intra și extra grup. Aici am vorbit despre exporturile și împorturile pe care țările membre ale Uniunii Europene îl fac în exterior sau în interior, cu celelalte state membre. În mare parte comerțul cu bunurii se realizează în interiorul UE, fapt ce consolidează economia UE.

In ultimul capitol „Investiții” am tratat următorul aspect cu referire la investițiile straine directe, care intră pe teritoiul european și investițiile care părăsesc Uniunea Europeană. Uniunea Europeană este locul de unde pleacă aproximativ cele mai multe ISD-uri la nivelul întregii lumi, dar țările din UE sunt la rândul lor mari beneficiare de ISD. Acest lucru este datorat unei economii stabile, cu firme gigant care operează pe teritoriu UE. Multinaționale europene în lume au ajuns pe locuri fruntașe în domeniile în care activează, acestea asigurând și o absorbție a populației care se afla în căutarea unui loc de muncă. Un ultim lucru pe care vreau să îl ating îl lucrarea aceasta este vorba despre moneda Euro. O monedă unică la nivelul statelor din UE oferă un privilegiu investitorilor care nu trebuie să se mai teamă de diferențele de schimb valutar.

Și nu în ultimul rând, am intenționat să arăt în această lucrare motivul pentru care Uniunea Europeană face parte din rândul puterilor mondiale când vine vorba de economie, de nivelul ridicat al exporturilor și al importurilor, dar și când vine vorba despre cele mai puternice multinaționale la nivel global.

Premize ale dezvoltării economiei Uniunii Europene

1.1 Procesul de integrare

A fost nevoie de două războaie pentru ca europenii să se gândească la realizarea unității lor pe cale pașnică. În primăvara anului 1950, la doar cinci ani de la terminarea celui de al doilea război mondial, Europa se afla pe marginea prăpăstiei. Vechii adversari erau departe de reconciliere, iar asaltul Războiului Rece a extins peste întreg continentul conflictul între est și vest.

Pentru a se evita repetarea greșelilor trecutului și a se crea condițiile necesare unei păci durabile, se impunea ștergerea rivalității istorice dintre Germania și Franța și solidarizarea celorlalte țări libere ale Europei în jurul celor două mari puteri economice, cu scopul construirii unei comunități cu un destin la care să participe fiecare dintre ele. Jean Monnet a fost cel care cu bogata și unica sa experiență de negociator și om al păcii a propus ministrului francez al afacerilor externe, Robert Schuman, și cancelarului german, Konrad Adenuaer, să se realizeze o comuniune de interese între cele două țări sub forma unei piețe a cărbunelui și oțelului condusă în comun, sub controlul unei autorități independente.

La 9 mai 1950, propunerea unei astfel de comuniuni de interese a fost făcută oficial de către Franța și a fost primită cu căldură de Germania, Italia, Olanda, Belgia și Luxemburg. Punctul de plecare care a condus la crearea a ceea ce numim astăzi Uniunea Europeană, îl reprezintă declarația ministrului fracez, al afacerilor externe.

Instalarea acestei unități de producție deschisă oricărei țări care dorește să participe și având ca scop principal oferirea de către toate țările membre a elementelor fundamentale ale producției industriale, în condiții echivalente, va realiza adevărata temelie a unificării lor economice. Fuziunea intereselor este indispensabilă realizării unui sistem economic comun, de aceea producția în cauză va fi oferită lumii, fără distincție sau excepție, cu scopul de contribui la creștera standardelor de viață și de a promova acțiunile de pace.