Utilizarea euro pe piața monetară internațională

Introducere

Crearea monedei unice europene - EURO - reprezintă dezideratul principal al conducerii Uniunii Europene.

Dată fiind această importanţă a euro este necesară o analiză amplă, care să reflecte atât avantajele statelor participante la "zona euro", cât şi riscurile şi eventualele dezavantaje pe care le implică moneda unică europeană, fără a trece cu vederea implicaţiile euro pe plan mondial.

După ultima conflagraţie modială, marile puteri europene au găsit necesară crearea unei uniuni interstatale, incepută pe baze economice. Au existat două categorii de opinii privitoare la infăptuirea uniunii economice şi monetare. Una este viziunea monetaristă, care consideră că folosirea cursului valutar pentru corectarea decalajului de dezvoltare dintre ţări este ineficient şi minimalizează rolul cursului valutar, propunând integrarea monetară rapidă, fără discriminare între participanţi. Cealaltă este viziunea economistă, care vede în rata de schimb valutar un important instrument în eliminarea dezechilibrelor.

UE va fi scindată în 2 zone, şi anume : statele care introduc euro şi renunţă la sistemele monetare proprii, şi statele care menţin într-o prima fază moneda naţională.

Moneda va deveni astfel una din modalităţile prin care se demonstrează că unitatea este mai puternică decât diversitatea în spaţiul european, simbol al apartenenţei la acelaşi sistem şi punct de reper pentru orizontul unor interese comune.

Cap. 1 Scurt istoric EURO

Dacă până acum câţiva ani, numele generic pentru moneda europeană era ECU-ul (European Currency Unit), în ultimul timp numele care s-a impus atât pe piaţă, cât şi în conştiinţa oamenilor este cel de euro. Ecu-ul nu a constituit niciodată reprezentarea unei monede propriu-zise, ci era doar o unitate de măsură monetară, un nume generic care fluctua în raport cu monedele ţărilor europene. Însă el a constituit una din etapele hotărâtoare care au dus la apariţia monedei unice europene.

Denumirea de "euro" a monedei unice europene a fost stabilită în decembrie 1995 la Madrid.

În mod oficial, de la 1 ianuarie 1999, ECU a fost înlocuit cu EURO, la o paritate de 1:1. Diferenţa faţă de ECU este că, de acum înainte, orice schimb de monede între statele care au adoptat moneda unică se face la o rată fixă. Astfel, rata de schimb pentru monedele care intră în grupul euro va rămîne aceeaşi prin definiţie.

Data limită de introducere efectivă în circulaţie a monedelor şi bancnotelor euro s-a fixat ca fiind 1 iulie 2002. În perioada 1 ianuarie 2002 - 1 iunie 2002, euro a fost introdus pe piaţă sub formă de monede şi bancnote şi a coexistat cu monedele naţionale ale statelor participante.

Banca Centrală Europeană va emite şi va autoriza punerea în circulaţie a bancnotelor de către băncile centrale, iar Statele Membre vor emite monedele.

Primul pas pentru realizarea unui stadiu de integrare economică interstatală îl constituie adoptarea unui set de politici economice şi monetare extrem de riguroase. BCE va trebui să facă faţă problemelor tehnice ale tranziţiei spre moneda unică, în special celor legate de stabilirea ratei dobânzii cuvenite pentru adoptarea euro, menţinerea sub control a conflictelor dintre ministerele de Finanţe ale statelor membre şi BCE.

Motivaţia principală a creării unei uniuni monetare europene a fost legată de asigurarea cadrului necesar pentru funcţionarea în condiţii optime a pieţei unice interne, perfect armonizate

Cap. 2 Avantajele şi dezavantajele utilizării monedei unice

Avantaje

Moneda euro este un concurent credibil pentru dolar pe piaţa monetară. La doar 2 ani de la lansarea sa, euro a devenit a doua monedă cea mai utilizată, după dolar şi înaintea yenului.

• expansiunea pieţelor financiare

• reducerea costurilor de tranzacţie

• funcţionarea optimă a Pieţei Comune

• stabilitatea preţurilor, ca urmare a uniformizării condiţiilor monetare

• stimularea comerţului şi a producţiei, pe de o parte prin eliminarea costurilor legate de utilizarea unor monede diferite, iar pe de altă parte, prin eliminarea costurilor implicate de asigurarea riscurilor valutare

• dispariţia decalajelor între gradul de dezvoltare economică a diverselor ţări participante

• eliminarea restricţiilor exercitate de situaţia balanţei de plăţi

• dispariţia riscurilor cu privire la schimburile monedei intereuropeana şi reducerea cheltuielilor aferente tranzacţiilor

• din ce in ce mai multe politici de cont vor fi înlocuite cu politici monetare BCE. Se va produce astfel o sporire a credibilităţii, importantă pentru consecinţele sale în menţinerea sistematică a stabilităţii preţurilor, respectiv a capacităţii de luptă împotriva inflaţiei.

• ridicarea euro la rangul de monedă vehiculată, monedă mondială, deviza-cheie care să concureze puternic dolarul american

• inducerea unei mari stabilităţi pe pieţele financiare, reducerea volatilităţii, orientarea acestor pieţe către un comportament macroeconomic

• intrarea euro în jocul valutar creează condiţiile atenuării diferenţelor considerabile dintre imaginea reflectată de cursurile valutare şi datele economice fundamentale